www.FotoMars.ro

E sărbătoare. începem o nouă săptămână pe Sfântul Munte. înainte de ora 3 dimineaţa, bate toaca. Urmează o simfonie de clopote. Te scoli într-o stare de trezie completă, de slăvire. Viaţa se înnoieşte toată. Clopotul este un generator de viitor bun. Dangătele rup legăturile somnului, ale ţărânei, îmbunează pe toată lumea, întrezăreşti că-n fiinţă este o zare de supra-fiinţă.

Aceasta mi-a rămas în amintire, mult timp după Athos, şi acum când scriu: bucuria de a te trezi, de a te naşte pe un pământ al slavei. îmi aminteam cum tatăl lui Montaigne îl trezea pe el în muzici, când era copil, ca inima să i se înalţe şi viaţa să îi apară frumoasă. Dar aici este mai mult decât un artificiu pedagogic: aici este începutul unui dialog cu cerul, sensibilizarea legăturii între profunzimi umane şi ceruri; clopotul, "glasul exterior al bisericii", actualizează o amintire adamică.