www.FotoMars.ro

Cartea publicată în 1983 este împărţită în cinci părţi (ce cuprind treisprezece capitole). Fiecare capitol este constituit dintr-un dialog sau dialoguri, povestiri sau raţionamente ce abordează, în general, paradoxuri, probleme de filosofie, logică şi matematică.  

Printre temele redate în această lucrare se numără problema păcatului şi a virtuţii (capitolul 4, intitulat ,,O întrebare”), percepţia şi reprezentarea realităţii (capitolul 7 ,,O fantezie minte-corp”), ontologia (capitolul 10 ,,Ce este existenţa?”), solipsismul (capitolul 12 ,,Solipsismul luminat”), problema adevărului (capitolul 1 ,,De ce spui adevărul?” și capitolul 2 ,,O problemă”), problema vieţii şi a morţii (capitolul 9 ,,Zen de viaţă şi de moarte”).

Lucrarea se remarcă printr-o formulă densă şi, în egală măsură, elegantă, care îi permite autorului să prezinte chestiuni de altfel complexe în câteva pagini revelatoare, prin povestiri sau dialoguri, fără a-şi plictisi cititorii. Ca într-un număr de magie, artă de care autorul nu este străin, publicul este atras şi captivat de aparenta simplitate şi ingeniozitate a raţionamentelor expuse.

Probabil, ceea ce face cartea mai uşor de citit este atitudinea autorului, tonul său glumeţ, ludic în cea mai mare parte din cele 200 de pagini. Putem ilustra această idee prin câteva exemple. În cadrul capitolului 3, denumit ,,Câteva fragmente”, Raymond Smullyan povesteşte că le-ar fi declarat studenţilor în timpul unui examen că dacă ei şi-ar da cuvântul de onoare că nu vor copia, atunci el şi-ar da cuvântul că nu va raporta mai departe dacă ei ar încerca să copieze. Cineva l-ar fi întrebat la un moment dat dacă crede în astrologie. El a răspuns că nu crede în astrologie deoarece este în zodia Gemeni. Lista de propoziţii care se contrazic singure, a lui Saul Gorn, un specialist în informatică, pe care Smullyan le citează, reprezintă şi ele o mostră de umor. Printre acestea se regăsesc afirmaţii precum: ,,Înainte de a începe să vorbesc, aş vrea să vă spun ceva.”, ,,Jumătate dintre minciunile pe care ei le spun despre mine sunt adevărate.” sau ,,Te ai depăşit pe tine însuţi, ca de obicei.”