SIMONA:
NU EXISTÃ
BÃRBAȚI BEȚI
— De ce te clatini? întreabă ea.
— Mă clatin? se miră el, clătinându-se.
— Da, te clatini și vorbești
împleticit. De ce?
— De ce?
— Da. De ce?
— De foame.
— De foame????
— Da, am băut pe stomacul gol și de-aia.
Dacă aș fi mâncat ceva înainte, nu mă îmbătam așa rău...
Cauza unei alcoolemii ridicate nu e
niciodată una ușor de prevăzut. Poate fi foamea, o invazie de lăcuste, o epidemie de ciumă sau un
banal accident:
— Cum veneam așa, spre casă, m-am
împiedicat și am căzut într-un butoi mare cu bere. Am vrut să înot, dar m-am
trezit că nu mai știam. Pur și simplu, nu mai știam să înot, îți dai seama? Am
înghițit bere până m-am înecat. Am murit, iubito. Dumnezeu să mă odihnească, că
am fost un om bun.
O lacrimă i-o ia la vale pe obraz.
— Păi, eu văd că ești viu.
— Sunt viu? se miră, trăgându-și
mucii și ștergându-și repede lacrima cu mâneca.
— Da.
— Înseamnă că am avut moarte clinică
și mi-am revenit, dar crede-mă pe cuvânt, am fost mort.
— Doamne, ce fericit sunt că sunt
viu!
Se pipăie fericit și își pupă singur mâinile.
Data viitoare n-o să mai țină asta cu
moartea clinică. Va trebui să-ți spună că are un extraterestru în el, ăsta
fiind motivul pentru care merge pe șapte cărări și are bagajul lingvistic al
unui copil de 3 luni. Oricum ar fi, un bărbat nu e niciodată beat pentru c-a
băut.
MIHAI
ÎNTREBÃRI DE LA RADIO BEȚIVAN
Să-l vezi ajungând acasă noaptea, jupuind
cu fața calciul pereților de pe hol în încercarea de a nimeri sufrageria, și
să-l întrebi dacă e beat așteptând răspunsul este o nouă dovadă că, trezite
brusc din lumea mirifică a visului, femeile au nevoie de câteva ore ca să se
adapteze.
Însă acesta este doar începutul unui
interogatoriu sclipitor prin observații cu un om mut. De obicei, continuă astfel:
— Ai vomitat pe sandalele mele? zice
ea, privind spre săndăluțele de la Gazit, care abia se mai ițesc de sub
mușuroiul de șaorma.
O întrebare care și-ar merita, dacă
te-ar ajuta puțin și mandibula, un răspuns mai complex:
— Nu, supradotata mea, așa ți-ai luat
tu sandalele, cu decorațiuni de vită prăjită și maioneză! Nu mai ții minte că
ai comandat sandale cu de toate?...
Ai ajuns, în sfârșit, în sufragerie. Ea
e în urma ta, comentându-ți evoluția de parcă beția ta ar fi transmisă la
radio:
— Uitati-l, cum nu se poate ține pe
picioare! A lovit cu ochiul tocul ușii! Acum adună scamele de pe covor cu limba...
Ajungi în pat, moment în care niște
vecini de rahat încep să-ți rotească încăperea. Ea nu se lasă, ține mai departe
legătura cu ascultătorii ei de la Radio Bețivan:
— Ți-e rău?
După câteva minute reușești s-o localizezi
în cameră. Ai vrea să-i spui că nu ți-e rău, că așa te învinețești tu la față
când ești fericit, că de-atâta bucurie că o vezi ți-a amorțit gura și simți creierii în cuva unei mașini de spălat căreia tocmai îi dă rotațiile la
maximum.
Adormi cu gândul la ce l-o fi întrebând Marie
Curie pe soțul său, Pierre, când acesta exagera cu paharele Berzelius.
MI HAI:
NEVASTA
SUNÃ ÎNTOTDEAUNA DE 2 MILIOANE DE ORI
Sunt sigur că în momentul în care
Obama e cu consiliul de război și se pregătește să dea ordin de atac asupra
unei zone petrolifere de pe Glob, sună nevastă-sa care-l întreabă cât poate ea de tare: „Mai stai mult?” Ãsta dă repede telefonul mai încet, vicele
cu secretarul de stat pe probleme de război își fac semne pe sub masă.
Poți să fii procurorul italian care
are pe mână dosarul mafiei. Tocmai urmează să arestezi un lot de capi
sicilieni, când se aude telefonul – l-ai pus pe vibrații, ca să nu sperii mafioții.
După 40 de apeluri primite în decurs de un minut, răspunzi. Vorbești în șoaptă, nu
vrei să dai cu piciorul la 20 de ani de muncă și la banii contribuabilului.
„Sper că n-ai uitat că deseară vin ai
mei pe la noi?...”
„Nu, iubito! Te sun eu în 10 minute, că acum sunt prins într-un
schimb violent de focuri!... Cum? Da, da, iau și pâine. Nu, nu țip eu, e un
coleg de-al meu rănit, dar nu pot să sun după salvare pentru că vorbesc cu tine.”
Niciodată femeia nu întreabă când
sună la telefon dacă poți vorbi, dacă ai altă treabă (ce treabă mai importantă
ai putea să ai decât să stai de vorbă cu ea?), dacă e normal să te țină jumătate de oră în care să-ți dea indicații cu ce trebuie să cumperi de la
farmacie pentru ca la final să încheie senină:
„Mai bine sună-mă când ajungi acolo.”
Ce se întâmplă dacă nu-i răspunzi
unei femei la telefon?
Multora întrebarea aceasta nu vă
stătea doar pe buze, ci și pe creier.
„Iubito, crede-mă, operam pe cord,
chiar n-am putut să răspund. Țineam în mână inima omului ăluia... Da, scuză-mă,
uite, nu m-am gândit că mai aveam o mână liberă.”
SIMONA:
„VIN
IMEDIAT ACASÃ, MICHELLE!”
„Iubito, crede-mă, operam pe cord,
chiar n-am putut să-ți răspund!”, explică el, ușor iritat, când nevastă-sa îl
întreabă de ce, timp de opt ore, a fost inabordabil pe cale telefonică.
”Iubitule, dar e două noaptea!” zice ea. „Știu, iubito, dar a fost o urgență. Ce
voiai, să las omul să moară?” „Sigur că nu, doar că ar mai fi o problemă!” „Care?” „Păi...
tu nu ești doctor!” „Nu sunt?” se miră el. „Nu, nu ești, deci practic nu prea
ai cum să opere zi pe cord deschis la două noaptea.” „Ai dreptate, iubito, nu
prea am cum. Incredibil cât de bou pot să fiu! Cum de am uitat, frate, că nu
sunt doctor??? M-am apucat ca tâmpitu să-l operez p-ăsta... Acuma ce fac cu el? Să-l las așa și să plec, sau
să-l termin? Să-l termin zici și să te sun după ce-l cos? Bine, hai că te sun
în zece-cinșpe minute maxim. Pup.”
Peste două ore sună ea iar: „Sunt
prins într-un schimb violent de focuri! Arestez niște mafioti”, zice el, destul
de împleticit. „Păi, parcă operai pe cord”, își manifestă ea nedumerirea. „Chiar
când terminasem operația și voiam să vin acasă, a intervenit chestia asta și a
trebuit să rămân s-o rezolv. Cum ce-i zgomotul ăsta de sticle? Nu sunt sticle,
sunt gloanțe. Un coleg tocmai a fost împușcat și nu pot să sun la salvare, că
vorbesc cu tine. De ce vorbesc așa, împleticit? M-au împușcat și pe mine în
limbă, fir-ar ai dracu’ de mafioți!”
Peste încă niște ore (a răsărit
soarele), ea e deja un pachet de spume și sună din nou. „Vin imediat acasă,
Michelle!”, se aude, abia inteligibil, din partea cealaltă. După care: „Cum adică nu te cheamă Michelle, din moment ce eu sunt Obama și tocmai mă pregăteam
să declanșez cel de-al treilea război mondial??”
Pag. 19 – 23 | 
Adevăr Divin
