Dumnezeu știe ce face
Se zice că odată, în Anglia, era o pereche căreia îi
plăcea să viziteze micile magazine din centrul Londrei. Printre magazinele preferate era unul de antichități în care
se vindea veselă veche. Într-una din vizitele lor, au văzut o ceșcuță frumoasă. „Îmi arătați, vă
rog, ceșcuța aceea?”, a întrebat doamna. Și a adăugat: „Niciodată n-am văzut ceva mai fin!”
Când a luat ceașca în mână, aceasta a început să
vorbească. Ceșcuța i-a spus: „Dumneavoastră nu înțelegeți. Eu nu am fost dintotdeauna
ceașca pe care o vedeți acum. De mult, eu eram doar o mână de lut fără formă. Creatorul
meu m-a luat în mâinile sale și m-a chinuit, dar m-a modelat cu dragoste. La un
moment dat, m-am enervat și am strigat: „Te rog, lasă-mă în pace!” Dar el doar
mi-a zâmbit și mi-a zis: „Mai ai puțină răbdare, încă nu e momentul”.
Pe urmă, m-a pus într-un cuptor. Niciodată nu am îndurat
atâta căldură! M-am întrebat de ce voia creatorul meu să mă ardă, așa că am bătut la ușa cuptorului.
Prin ferestruica cuptorului am citit pe buzele
creatorului meu următoarele: „Mai rabdă puțin, încă nu sosit vremea”. Într-un
final, s-a deschis ușa. Creatorul m-a luat și m-a pus pe un raft ca să mă
răcesc. „Așa e mult mai bine!”, mi-am zis eu, dar abia m-am răcorit că m-a și
luat la periat și la pictat. Mirosul de vopsea era oribil! Simțeam că mă sufoc!
„Te rog, oprește-te!”, îi strigam, dar el doar dădea din cap în sens negativ și
zicea: „Mai rabdă puțin, încă nu a sosit vremea”. În sfârșit a terminat cu pictatul; dar m-a luat și m-a pus din nou într-un cuptor! Nu era ca
primul, era mult mai fierbinte! De data asta eram sigură că mă sufoc! Am țipat,
am plâns, dar creatorul meu mă privea spunând: „Mai rabdă puțin, încă nu a
sosit vremea”. În momentul acela, mi-am dat seama că nu mai am nici o șansă!
Niciodată nu voi putea supraviețui acelui cuptor! Chiar când eram gata să
renunț la orice speranță, s-a deschis ușa cuptorului și creatorul meu m-a scos
cu grijă de acolo și m-a pus pe un alt raft care era și mai înalt ca primul. M-a
lăsat acolo puțin ca să mă răcoresc. La o oră după ce am ieșit din al doilea
cuptor, mi-a dat o oglindă și mi-a zis: „Privește! Asta ești tu!” Nu puteam să
cred! Nu puteam să fiu eu!
Ceea ce vedeam era atât de frumos!
Creatorul mi-a zis din nou: „Știu că te-a durut că te-am
chinuit și modelat, dar dacă te-aș fi lăsat așa cum erai, te-ai fi uscat. Știu că ai îndurat multă căldură și spaimă
când ai stat în primul cuptor, dar dacă nu te-aș fi pus acolo, te-ai fi crăpat. Și mai știu că
mirosul vopselei ți-a făcut foarte rău, dar dacă nu te-aș fi pictat, viața ta nu ar fi avut
culoare. Și dacă nu te-aș fi pus și în cel de-al doilea cuptor, nu ai fi trăit mult timp pentru că era
nevoie să-ți sporesc duritatea pentru ca să reziști în timp. Acum tu ești un produs terminat! Ești
ceea ce intenționam de la început să realizez!”
Așa se întâmplă și cu noi. Dumnezeu nu ne va obliga
niciodată să trăim ceva mai presus de forțele noastre. Dumnezeu știe ce face cu fiecare dintre noi. El este
artistul, iar noi suntem lutul pe care El îl lucrează. Ne modelează și ne dă formă pentru ca noi să
ajungem să fim o piesă desăvârșită și să putem îndeplini voia Sa.
(Anonim)
Vei
fi un Învingător
Când egoismul nu-ți va limita capacitatea de a iubi.
Când vei avea încredere în tine însuți, deși toți se
îndoiesc de tine și nu te va interesa ce-ți vor spune.
Când faptele tale vor fi pe cât de repede realizate, pe
atât de durabile.
Când vei putea renunța la rutină fără ca acest lucru să-ți
afecteze metabolismul vieții.
Când vei ști să distingi un zâmbet de o zeflemea și vei
prefera să lupți toată viața decât să cumperi o victorie falsă.
Când vei acționa din convingere și nu din lingușire.
Când vei putea fi sărac, fără a-ți pierde din bogăție și
bogat .fără a-ți pierde din modestie.
Când vei ști să ierți la fel de repede ca atunci când îți
ceri scuze.
Când vei ști să mergi alături de un sărac, fără să uiți
că este un om și alături de bogat, fără să gândești că este un zeu.
Când vei ști să-ți recunoști greșelile la fel de repede
și de ușor ca și izbânzile. Când vei găsi satisfacție dând și altora din ceea
ce ai.
Când vei ști să oferi liniște celui care nu-ți cere vorbe
și absență celui care nu te apreciază.
Când nu va mai trebui să suferi pentru a cunoaște
fericirea și vei putea să nu-ți mai schimbi sentimentele sau scopurile pentru plăcere.
Când nu vei încerca să găsești răspunsuri în cele din
jurul tău, ci în Dumnezeu și în propria-ți persoană.
Pag. 13 – 17 |