www.FotoMars.ro

Cunoscut-am cuvântul Tău, cuvântul dragostei, care „pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului”; învăţat-am legile minţii omeneşti, iubirea ei de înţelepciune, întocmirea şi frumuseţea vorbirii; pătruns-am din parte în tainele firii, în legile ei, în adâncurile zidirii şi în legile devenirii ei; ştiu care sunt locuitorii pământului; am cunoştinţă despre feluritele popoare, despre oamenii de seamă şi despre faptele lor, care s-au petrecut rând pe rând prin lume. Am învăţat câte ceva din marea ştiinţă a cunoaşterii de sine şi a apropierii de Tine; într-un cuvânt, am aflat o mulţime de lucruri, descoperitu-mi-s-au cele mai mari dintre cunoştinţele omeneşti”; multe voi mai afla şi de-acum încolo. Am o mulţime de cărţi foarte felurite, în ce priveşte cuprinsul lor; le citesc şi le recitesc, dar nu mă satur cu ele. Duhul încă jinduieşte după cunoaştere; inima mea nu-l mulţumită încă, nu e sătulă, şi de la toate cunoştinţele dobândite cu mintea nu poate primi deplina fericire.

Şi atunci, când se va sătura? Sătura-se-va „când se va arăta mie slava Ta”; până atunci însă nu mă voi sătura. „Oricine bea din apa aceasta (a cunoaşterii lumeşti) va înseta iarăşi. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică”, zis-a Mântuitorul.