Ashtavakra Gita - Sutrele realizării sinelui

Ashtavakra spune că ești în fapt nevinovat. În altă parte, Ashtavakra vorbește lui Janaka de cele șase valuri ale vieții: foamea și sete, tristețe și bucurie, naștere și moarte.

Foamea și setea sunt valuri ale corpului, au nevoie de corp. Dacă nu există nici un organism, nu există nici foame sau sete. Tristețea și bucuria sunt ale minții, acestea sunt piese de teatru, jocuri ale minții, plăcere și dezgust, repulsie și atracție. în momentul în care mintea și-a încetat activitatea, nu mai există nici tristețe, nici bucurie. Acestea sunt doar valuri ale minții.

Nașterea și moartea sunt valuri ale energiei, asociate cu respirația. Nașterea și moartea nu sunt evenimente separate de 60-70 de ani. Se întâmplă în fiecare secundă. Fiecare inspirație este viață. Fiecare expirație este moarte. Viața și moartea se întâmplă în fiecare clipă, sunt valuri de energie.

Acestea sunt cele șase valuri ale vieții și Ashtavakra spune că ființa umană este dincolo de ele. Ești observatorul (experimentatorul) acestor șase valuri.

Capitolul 1: Instrucțiuni privind Realizarea Sinelui ... 10
Capitolul 2: Beatitudinea Realizării Sinelui ... 33
Capitolul 3: Testele care confirmă Realizarea Sinelui ... 50
Capitolul 4: Gloria Realizării Sinelui ... 63
Capitolul 5: Natura Universului ... 67
Capitolul 6: Cunoașterea Superioară ... 70
Capitolul 7: Natura Realizării Sinelui ... 73
Capitolul 8: înlănțuire și Eliberare ... 76
Capitolul 9: Despre Pacea Minții ... 82
Capitolul 10: Despre Fericire ... 89
Capitolul 11: înțelepciunea în Viață ... 96
Capitolul 12: Etapele care conduc la înțelepciune ... 102
Capitolul 13: Starea de Beatitudine ... 108
Capitolul 14: Despre Libertate ... 113
Capitolul 15: Cunoașterea de Sine ... 116
Capitolul 16: Instrucțiuni speciale pentru Realizarea Sinelui ... 129
Capitolul 17: Cunoscătorul Adevărului ... 138
Capitolul 18: Despre Tăcere ... 151
Capitolul 19: Refugiul în Sine ... 213
Capitolul 20: Despre Eliberarea Spirituală ... 217

Capitolul 1: Instrucțiuni privind Realizarea Sinelui

1. Janaka a întrebat: Cum poate fi dobândită Cunoașterea Ultimă? Cum poate fi atinsă Eliberarea? Cum este posibil să obțin starea de detașare (renunțare)? Spune-mi toate acestea, O, Maestre.

Janaka uvaca, katham jnianam avapnoti, katham muktir bhavisyati. Vairagyam ca katham praptam etad bruhi mama prabho.

Janaka (Janaka) uvaca (a întrebat) katham (cum) jhanam (cunoașterea) avapnoti (poate fi obținută) katham (cum) muktir (eliberarea) bhavisyati (apare) vairagyam (renunțarea) ca (și) katham (cum) praptam (obținem) etad (aceasta) bruhi (spune-mi) mama (mie) prabho (domnule, maestre).

„Nimic nu este asemeni cunoașterii supreme!” stă scris în Cap. 4.38 din Bhagavad Gita. Dar ce este cunoașterea supremă? Este realizarea identității dintre Atman, Sinele individual și Paramatman, sau Brahman, care este Pură Existență, Conștiință și Beatitudine. Acesta este Adevărul, de care vorbesc toate religiile.

Ce este starea de eliberare spirituală? Este eliberarea deplină de ignoranță, de toate înlănțuirile și limitările. Ea apare ca urmare a dobândirii cunoașterii supreme și ea conduce la eliminarea suferinței, la atingerea supremei beatitudini și, pentru tradițiile orientale, la ieșirea din ciclul reîncarnărilor.

Pentru a obține starea de cunoaștere supremă, un alt pas important este să dobândim o stare perfectă de detașare (renunțare) – vairagya – starea de non-atașament față de aspectele acestei lumi, dar și față de cele ale lumii de dincolo.

Aceasta este cea mai importantă calitate, din cele patru, care sunt cerute unui aspirant spiritual. Celelalte trei sunt: capacitatea de discriminare între real și ireal; dobândirea virtuților morale; intensul efort și aspirație (abhyasa) către eliberare.

1.2. Ashtavakra a răspuns: O, copile drag, dacă dorești să fii liber, fugi de obiectele simțurilor ca de o otravă. Caută nectarul sincerității, al răbdării, al iertării și al simplității.

Astavakra uvaca: Muktim icchasi cet tata visayan visavat tyaja. Ksamarjavadayatosa-satyam piyusavad bhaja.

Astavakra (Ashtavakra) uvaca (a răspus) muktim (libertate) icchasi (dorești) cet (dacă este) tata (copil) visayan (obiecte) visavat (ca otravă, deșeuri) tyaja (respinge) sama (răbdare) rjava (sinceritate) daya (bunătate) tosa (iertare) satyam (adevărul sau simplitatea) piyusavad (ca nectar) bhaja (a participa la, să vă alăturați la).

Această carte este numai pentru cei care caută Adevărul Ultim, ca și cum ar fi nectarul nemuririi. Atașamentul față de obiectele acestei lumi este un mare obstacol în calea progresului spiritual, motiv pentru care acesta trebuie evitat, așa cum am evita o otravă. Trebuie să eliminăm din fașă idei greșite cum ar fi „acest lucru îmi aparține”, pentru că în mod real lucrurile și mai ales ființele din jurul nostru nu ne aparțin, ci doar ne sunt „împrumutate” pentru o scurtă perioadă de timp, pentru că o viață de om este o extrem de scurtă perioadă de timp, dacă ne raportăm la eternitate. Toate aceste idei greșite apar, de fapt, din identificarea ființei noastre cu corpul și cu mintea.

Dar nu vom putea să renunțăm la atașamentul față de obiectele exterioare, până când nu vom atinge o stare de control a simțurilor.

Sri Ramakrishna spunea că sinceritatea este capacitatea de a fi unitar în minte, vorbă și acțiune. Vorbea cu mare admirație față de această virtute, pe care o considera esențială pentru căutătorul spiritual. Doar așa vom ajunge să spunem adevărul și numai adevărul și în acest mod Adevărul Ultim ni se va revela.

Iar dacă nu veți cultiva starea de bunătate și de iertare nu veți fi capabili să treceți cu vederea greșelile altora și nu veți fi capabili să priviți la o altă ființă umană fără să gândiți, în mod greșit, că este total separată de voi.

Starea de mulțumire putem spune că este un efect al cultivitării simplității. Atât timp cât mai avem dorințe și nu vom avea o stare exemplară de detașare, nu vom putea fi cu adevărat mulțumiți. Proverbul spune: „Sărac în dorințe, bogat în mulțumiri!”

Cultivarea tuturor acestor virtuți implică controlul și purificarea tuturor simțurilor și a minții, pentru că numai astfel ființa noastră va putea capta din ce în ce mai multă Lumină Divină.

1.3. Tu nu ești nici pământul, nici apa, nici focul, nici aerul, nici spațiul. Dacă dorești să atingi starea de eliberare, fii conștient că ești Sinele, martorul a toate acestea, Conștiința însăși.

Na na prthvi iaelam nagnir, na vayur dyaur na va bhavan. Esam saksinam atmanam. Cid rupam viddhi muktaye.

na (nu) prthvi („pământ”) na (nu) iaelam („apă”) na (nu) gnir (,,foc”) na (nu) vayur („aer”) dyaur („eter”) na (nu) va (chiar) bhavan (tu) esam (dintre acestea) saksinam (martor) atmanam (Sine) cid (conștiință) rupam (apărând ca) viddhi (conștient) muktaye (pentru libertate).

Când Ashtavakra vorbește despre pământ, apă, foc, aer, spațiu se referă, de fapt, la elementele subtile din care este formată întreaga Creație, inclusiv corpul și mintea noastră, cu care ne identificăm în mod eronat, această identificare conducându-ne la nenumărate suferințe.

Cele cinci elemente subtile reprezintă primele tattve (principii formatoare) ale sistemului samkhya, privite ca fiind „cărămizile” din care este construit Universul de către multe dintre filozofii le asiatice.

Din punct de vedere ultim, noi nu suntem corpul, simțurile, mintea, nici elementele subtile din care toate acestea sunt formate, ci Sinele Suprem, martor Etern al Manifestării, Conștiința însăși. Eliberarea noastră provine din înțelegerea și trăirea plenară a acestui adevăr.

1.4. Dacă te detașezi de corp și te refugiezi în conștiință, vei deveni imediat fericit, plin de pace și liber de orice înlănțuire.

Yadi deham prthak krtya, citi visramya tisthasi. Adhunaiva sukhisanto bandha mukto bhavisyasi.

yadi (dacă) deham (corp) prthak (separat) krtya (rejugiezi) citi (conștiința) visramya (care au ajuns la odihnă) tisthasi (stai) adhunai (acum) va (într-adevăr) sukhi (conținut, îndeplinite), santo (pace) bandha (robie, înlănțuire) mukto (liber) bhavisyasi (vei fi).

Aici se află esența sistemului Advaita. Prin identificarea sinelui nostru cu corpul fizic care este non-sine, ființa umană ajunge să trăiască toate limitările acestuia, care sunt nașterea, moartea, bătrânețe a, boala, etc, ceea ce va conduce la nenumărate suferințe.

Sinele, esența ființei noastre, nu este corpul fizic, dar nici unul dintre celelalte corpuri subtile, cum ar fi corpul astral, corpul mental sau corpul cauzal. Așa că, dacă putem renunța la această identificare, cu oricare dintre ele, vom deveni conștienți instantaneu că noi suntem, de fapt, pură conștiință (cit) și vom fi imediat liberi și fericiți. Vom fi lipsiți de orice înlănțuire, pentru că vom înțelege odată pentru totdeauna că atât corpul fizic cât și mintea nu sunt decât niște instrumente ale Sinelui.

1.5. Tu nu aparții castei brahmanilor sau oricărei alte caste sau vreunei ashrami. Tu nu poți fi perceput de către simțuri. Ești neatașat, fără formă și martor a toate. Fii fericit!

Na tvam vipradiko varno na ashrami naksa-gocarah. Asango nirakaro, visva-saksi sukhi bhava.

na (nu) tvam (te) vipradiko (brahman) varno (castă) na (nu) ashrami (etapă a vieții) na (nu) ksa gocarah (nu are sens) asango (neatașat) si (sunteți) nirakaro (fără formă) visva (lume) saksi (martor) sukhi (fericit) bhava (a deveni).

Nu trebuie să trăiești înlănțuit de apartenența la vreo castă sau de o ashrami. Nu ai nici o castă și nici un fel de obligații nu te leagă.

Ashrama sunt cel patru stadii ale vieții unei ființe care aspiră la desăvârșirea spirituală, așa cum sunt ele consemnate în scripturi. În hinduism, viața umană se spune că cuprinde patru etape. Acestea sunt numite „ashrami” și fiecare om ar trebui, în mod ideal, să treacă prin fiecare dintre aceste etape:

•        „Brahmacharya” sau Etapa de elev, învățăcel;

•        „Grihastha” sau Etapa de susținător de familie;

•        „Vanaprastha” sau Etapa de Sihastru;

•        „Sannyasa” sau Etapa de ascet rătăcitor.

Brahmacharya este o perioadă de formare educațională.

Ea durează până la vârsta de 25 de ani, în timpul căreia bărbatul tânăr pleacă de acasă pentru a sta cu un guru și pentru a atinge atât cunoașterea spirituală, cât mai ales cunoașterea practică. În această perioadă, el este numit un brahmachari și este pregătit pentru profesia sa, dar și pentru viața de familie, precum și pentru viața socială și religioasă.

Grihastha – etapa bărbatului căsătorit – este perioada care începe atunci când un bărbat se căsătorește și își asumă responsabilitatea pentru a câștiga un trai și pentru sprijinirea familiei sale. În acest stadiu, hinduismul sprijină obținerea de bogăție (artha), ca o necesitate și îngăduie și plăcerea sexuală (kama), în conformitate cu anumite norme definite social și religios. Această etapă durează până în jurul vârstei de 50 de ani. Conform legilor lui Manu, atunci când pielea începe să aibă riduri și părul începe să fie cărunt, omul ar trebui să se retragă în pădure. Cu toate acestea, în viața reală, mulți hinduși rămân atât de îndrăgostiți de acest al doilea ashrami, încât această etapă – Grihastha – durează o viață!

Vanaprastha – etapa de sihastru – este etapa care începe atunci când datoria unui om ca gospodar ajunge la un final. El a devenit bunic, copiii săi au crescut și și-au stabilit viețile lor. La ceastă vârstă, el ar trebui să renunțe la toate bunurile materiale și la plăcerile sexuale, să nu se mai pasioneze de viața lui socială și profesională, să-și abandoneze casa și să se ducă să trăiască într-o colibă în pădure, petrecându-și timpul in rugăciuni.

Sannyasa – renunțatul, ascetul rătăcitor, este etapa în care un om ar trebui să fie complet devotat lui Dumnezeu. El este acum un sannyasin, care nu are nici casă, nici un atașament de altă natură; el a renunțat la toate dorințele, temerile și speranțele, sarcinile și responsabilitățile. El este practic contopit cu Dumnezeu, toate legăturile sale lumești sunt rupte, iar preocuparea sa exclusivă devine moksha, eliberarea din cercul nașterii și al morții. (Este suficient să spunem, că foarte puțini bărbați hinduși pot ajunge până la acest stadiu de a deveni un ascet complet.)

Aceasta este o sutră extraordinară. Dacă în sutra anterioară ți se spunea să nu te identifici cu corpul sau cu mintea, în această sutră ți se atrage atenția nici să nu cazi în capcana de a te identifica cu grupul social din care faci parte (castă), nici cu profesia, nici cu grupul religios căruia îi aparții, nici cu averea pe care ai dobândit-o. Pentru că tu nu ești nici una dintre acestea, ești Sinele, Martor detașat și fără formă a tot ceea ce există, pură conștiință, pură beatitudine, fericire eternă.

1.6. Virtutea și viciu, plăcerea și durerea, aparțin minții, nu ție. O, Ființă Omniprezentă, tu nu ești nici cel care acționează, nici cel care se bucură (de fructele acțiunilor sale). Ești liber întru eternitate.

Dharma dharmau sukham duhkham manasani na te vibho.

Na na kartasi bhoktasi mukta evasi sarvada.

dharmn (virtute) dharmau (viciu) sukham (plăcere) duhkham (durere) manasani (aparțin de minte) na (nu) te (de tine) vibho (care cuprinde toate) na (nu) kartasi (executant) na (nu) bhoktast (cel căruia îi place) mukta (liber) eva (într-adevăr) si (sunteți) sarvada (peste tot).

Pag. 10 – 15