CAPITOLUL 2. Luptele pentru putere și influență
După cum știm bine, dezvoltarea are loc spontan, fără ajutor din partea unui specialist. Multe teorii oferă explicații ale acestui fenomen. Dezvoltarea psihologică poate face parte dintr-un instinct de supraviețuire programat genetic sau poate fi întărită de mediu sau societate. Oamenii se transformă când își revin dintr-o traumă, după ce trec prin greutăți sau chiar în urma unor experiențe din călătorii. Există explicații specifice oferite de teoriile dezvoltării, fenomenologice, socio-biologice, comportamentale și multe altele pentru acest proces de schimbare spontan, dezorganizat. În plus, influența interpersonală care lucrează în terapie acționează în ambele direcții. Așa cum terapeutul încearcă să facă tot ce-i stă în putere pentru a-și schimba clienții, tot așa clienții încearcă să-și controleze terapeutul în scopuri proprii. Ei fac acest lucru pentru o serie de motive:
Pentru a ne convinge să le luăm partea în luptele cu alții și să fim de acord că ei au dreptate și ceilalți greșesc
Pentru a ne convinge că ar trebui să fim mai mult ca ei, confirmând astfel că nu trebuie să se schimbe
Pentru a ne câștiga dragostea și aprobarea, căutând o validare pe care și-au dorit-o toată viața, în special de la o figură de autoritate
Pentru a afirma că sunt mai importanți decât toți ceilalți clienți și că ne place de ei cel mai mult, ei fiind copiii noștri preferați
Pentru a ne manipula să le satisfacem nevoile sau planurile ascunse, adesea confirmându-le propriul sentiment de putere
Pentru a perlabora relații de transfer nerezolvate, arătându-ne că nu suntem așa de grozavi pe cât ne credem
Există un schimb bilateral de influență socială între client și terapeut în care fiecare dintre noi încearcă să-I convingă pe celălalt să ia o anumită poziție sau să adopte un punct de vedere preferat. În timpul în care lucrăm ca să ne influențăm clienții să gândească, să reacționeze sau să acționeze într-un fel sau altul, ei se luptă pentru control în ședințe, în mod inconștient, însă deliberat. În termeni psihodinamici clasici, clientul încearcă să treacă la act transferul și să modeleze terapeutul în altcineva. Fiecare participant la acest proces poate să înceapă să imite felul de a vorbi și de a se purta al celuilalt.
Desigur, natura influenței interpersonale și a puterii reciproce s-a schimbat în ultimele decade. Noi, terapeuții, nu mai suntem priviți cu același respect nestrămutat și deferență, așa cum eram când eram priviți ca niște guru sau ca niște mici dumnezei. Bineînțeles că avem încă puterea de a inspira respect unor clienți care vin să ne vadă, (dar nu tuturor), în special celor care vin datorită unei hotărâri judecătorești sau care sunt trimiși de un medic specialist.
Acei clienți care vin din proprie inițiativă sunt mai informați prin educație, media, căutare online sau talk-showuri. Ei au puterea de a se pune în postura de autovindecători și vor ca terapeuții să joace rolul de consultanți. Deși această atitudine este potrivită metodei de lucru a unor terapeuți, această expunere prea mare poate distruge misterul din spatele profesiei noastre. Terapeuții nu mai sunt în mod universal priviți ca niște intelectuali de renume sau ca autorități în materie, ci mai degrabă ca parteneri într-o democratizare a terapiei. Acesta nu este un lucru tocmai rău, dar adaugă provocări într-o profesie unde cea mai mare influență a noastră ține, parțial, de valoarea pe care o avem în ochii celorlalți.
Terapeuții ca modele profesionale
După cum au arătat era socratică a învățării cu ajutorul exemplului personal, discuția lui Freud în marginea proceselor de identificare și revizuirea lui Bandura a teoriei învățării sociale, oamenii sunt puternic influențați de expunerea la alți oameni, mai puternici decât ei. Astfel, o forță principală a copilăriei este acel impuls covârșitor de a crește și de a fi exact ca mama sau tata, sora, Femeia Fantastică, Omul Păianjen, un profesor preferat sau puștiul din vecini. Chiar și când suntem adulți, modelele din media continuă să exercite o mare influență asupra comportamentului nostru.
Chiar și după ce încetăm să ne idolatrizăm eroii sau părinții și începem să apreciem valori noi ca independența și autonomia, modelele continuă să exercite o puternică influență asupra felului cum ne îmbrăcăm, vorbim, simțim sau gândim. La drept vorbind, sistemul mentoratului stă în general la baza educației
Pag. 34 – 37 |
Adevăr Divin
