PLUTARH
DESPRE EDUCAREA COPIILOR
1. Iată, să ne gândim, ce s-ar putea spune despre educarea copiilor liberi și în ce fel ar putea dobândi un caracter vrednic.
2. De bună seamă, ar fi potrivit să se înceapă de la naștere. Eu i-aș sfătui pe cei ce doresc să devină tații unor copii deosebiți să nu stea împreună cu orice femei, și mă refer la hetaire sau concubine; căci, pe cei născuți dintr-un tată ori dintr-o mamă inferiori îi însoțesc toată viața umilințele neîncetate ale unei origini ticăloase și la îndemâna celor ce doresc a le reproșa aceasta și a-i batjocori. Și înțelept a fost poetul, care spune:
„Iar când nu este bine pusă temelia neamului, urmașii au neapărat a suferi.’”
Prin urmare, bună zestre a afirmării depline este originea? sănătoasă de care trebuie să țină seama cei ce doresc să aibă copii după rânduială. Și neapărat, mințile celor ce au stirpea de aramă, ca o monedă calpă, nu au siguranță și se umilesc și foarte direct o spune poetul, care zice:
„Îl face slugă pe om, chiar pe vreunul cutezător, de cunoaște metehnele tatălui ori ale mamei.”
Căci, vezi bine, se umflă de mândrie și trufie cei din părinți deosebiți.
Se spune că Cleofant, fiul lui Temistocle, zicea adesea și de față cu mulți că, orice voia el, aceasta hotăra și poporul atenienilor: iar ceea ce voia el, voia și mama sa; iar ceea ce voia mama sa, voia și Temistocle: și ceea ce voia Temistocle, voiau toți atenienii. Este foarte potrivit să-i lăudăm pentru mândria lor pe lacedemoni, care și-au amendat propriul rege cu o sumă de bani, fiindcă s-a mulțumit să ia de soție o femeie de statură mică, ei reproșându-i că plănuia să le dea nu regi, ci regișori.
3. Ar fi de spus ceea ce ține de aceasta, ceva ce nu s-a trecut cu vederea nici de cei dinaintea noastră. Ce anume? Faptul că, aceia care se apropie de femei pentru a face copii, trebuie să facă împreunarea cu totul nebăuți, ori dacă băuți, totuși cu măsură. Căci obișnuiesc a deveni iubitori ai vinului ori chiar bețivi cei ai căror părinți se nimeresc să-i conceapă la beție.
Astfel, și Diogene”, văzând un tinerel ieșit din minți și cuprins de nebunie, a spus: „Te-a făcut taică-tău la beție.”
Ajungă dar acestea despre naștere, căci trebuie să vorbim și despre educație.”
4. În general vorbind, ceea ce obișnuim a spune despre meserii și științei, același lucru se poate spune și despre virtute, anume că trebuie să se întrunească trei factori pentru o lucrare desăvârșită: firea, rațiune a și deprinderea.”
Desigur numesc prin rațiune cunoașterea, iar prin deprindere exercitarea; unele sunt începuturile firii, altele pașii înainte ai învățăturii, iar altele exercitarea preocupării, apoi altele, culmile tuturor.
În măsura în care lipsește ceva din acestea, virtutea rămâne de bună seamă oloagă. Căci natura, fără învățătură, rămâne oarbă, iar învățătura lipsită de datul natural e un lucru incomplet, și exercitarea, fără de amândouă, unul nedesăvârșit.
După cum în agricultură, mai întâi trebuie să existe pământul bun, iar apoi semănătorul cunoscător, iar la urmă semințele vrednice, la fel ca pământul este firea, ca țăranul este educatorul, iar ca semințele sunt preceptele și sfaturile cuvintelor.
Cu riscul de a mă lungi, aș spune că toate acestea s-au întrunit si au lucrat împreună în sufletele celor de către toți lăudați:
Pitagora și Socrate și Platon 13 și toți cei care se bucură de veșnică amintire.
Prin urmare, fericit și iubit de zei este acela căruia i-a dat toate acestea vreun zeu. Iar dacă cineva consideră că cei care nu au fost bine zămisliți, având totuși parte de o bună învățătură și preocupare pentru virtute, nu ar putea compensa cât de cât scăderea din fire, să știe că greșește mult, ba chiar cu totul. Căci lenea distruge virtutea firii, dar învățătura îndreaptă greșeala. În vreme ce până și cele ușoare scapă celor nepăsători, cele grele sunt învinse prin purtare de grijă.
Luând seama la multe din cele ce se întâmplă, ai putea afla că preocuparea și efortul sunt un lucru posibil și cu bune rezultate. Căci picăturile de ploaie găuresc pietrele, fierul și arama se tocesc de atingerea mâinilor, iar roțile de car, de se-ntâmplă să fie deformare de sarcină, nu și-ar putea relua mersul drept de la început și ar fi cu neputință de meșterit cârjele îndoite ale artiștilor de pe scenă.” Dar, prin efort, ceea ce este peste fire a devenit mai puternic decât ceea ce este după fire.
Oare doar acestea le arată puterea preocupării? Nu, ci mii și mii de exemple. De-a fost pământ. bun, dar, neîngrijit, se înțelenește și, cu cât este mai bun din fire, cu atât mai mult se distruge, lăsat fiind în paragină prin nepurtarea de grijă. De există unul bătătorit și peste măsură de pietros, dar, lucrat, dă îndată roade deosebite. Oare ce plante, neîngrijite fiind, nu cresc și rămân chircite și neroditoare, dar, având parte de îngrijire potrivită, devin rodnice și împlinite?
Ce putere a trupului nu slăbește și nu piere din pricina nepăsării și delăsării, ori a bolii? Oare ce fire slabă nu a ajuns la mai multă putere în cazul celor exersați și antrenați? Oare ce cai, bine dresați, nu au devenit supuși călăreților și oare câți, rămași neîmblânziți, nu au devenit sălbatici și focoși?
Pag. 17 – 21 |
Adevăr Divin
