www.FotoMars.ro

„De aceea omul a căutat în toate vremurile nu doar puterea la nivel social, ci şi Nemurirea, Infinitul, Transcendentul.″ Fiecare tradiţie spirituală şi-a format propria imagine despre acest Transcendent şi a căutat o Cale prin care să acceadă la el. In budism, el se numeste Nirvana, iar "Calea spre Nirvana" este Dharma, doctrina proclamată de Buddha...

În studiul budismului, cercetătorul apusean se confruntă frecvent cu termeni si doctrine care fie nu au avut niciodată echivalent în propria lui tradiţie spirituală fie, dacă au avut, acesta a fost de mult uitat (cazul transmigraţiei, metempsychosis). De multe ori însă, stranii cum par lucrurile la prima vedere, ele sunt totusi abordabile cu mijloace familiare gandirii apusene. Aşa de pildă conceptul de karma, sau doctrina despre inexistenţa sinelui.

Nirvana, în schimb, pune probleme de alta natură: un concept care se sustrage oricărei descrieri verbale este indigest pentru o gandire dependentă în cel mai inalt grad de limbaj. Istoria interpretărilor date Nirvanei de către savantii europeni este, în buna masură, istoria tentativelor de a înţelege ceva ce nu e menit a fi „înţeles″, ci realizat prin practica meditativă. Louis de la Vallée Poussin era perfect conştient de aceasta, cand a spus că „pentru un budist, important este nu să ştie ce este Nirvana, ci sa atingă Nirvana″, la fel cum „pentru creştin important nu este să înţeleagă natura lui Dumnezeu, ci să se facă plăcut lui Dumnezeu″.