www.FotoMars.ro

Guénon nu tratează simbolismul crucii în sens restrâns, creştin, şi nici într-unui restrictiv din punct de vedere al imaginii efective a obiectului de referinţă. El este discutat în primul rând din perspectivă metafizică, aceasta fiind, susţine autorul, şi cea mai importantă. Apoi semnificaţia sa este regăsită în interpretarea altor structuri cu aceeaşi virtute explicativă, dar cu o geometrie diferită, cum este Arborele cu şarpele încolăcit în jurul trunchiului sau ţesătura cu firele sale intersectate.

Firul roşu este menţinut de unghiul unic de abordare a întregii lucrări ce rezonează, de altfel, şi cu poziţia autorului: sensul simbolic al unui fenomen sau al unui lucru nu îl exclude pe cel istoric. Aceasta pentru că, de fapt, cel din urmă este condiţionat de, şi derivat din principiul metafizic, care este cel esenţial. Celelalte niveluri de interpretare sunt contingente, în acest sens, crucea reprezintă un fel de busolă de orientare în mijlocul stărilor multiple de existenţă a ceea ce este real: Fiinţa. Structura ei trimite, pe verticală, la ierarhia tipurilor ontologice (determinate de Fiinţă) şi, pe orizontală, la amploarea individualităţilor acestora. Lucrarea este densă conceptual, profundă, şi nu ne lasă să uităm nici o clipă intenţia autorului de a vorbi despre ceea ce e cu adevărat semnificativ, real.

• Irina-Gabriela Buda