Părintele Arsenie Boca – o viață închinată schimbării vieții noastre

Oamenii umblă după făcători de minuni – fie ei și vrăjitori. Dar vă spun că minunea cea mai mare e înnoirea vieții tale pe temelia ei, Iisus Hristos; e încreștinarea voinței tale: asta-i minunea cea mai mare, care ne stă cu adevărat la îndemână și ni s-a dat nouă poruncă: „înviați pe cei morți!”. După învierea ta tânjește Iisus. Ce însemnează aceasta n-ar putea să ți-o spună mai bine decât înșiși cei ce au înviat din moarte sigură, ca dintr-un vis urât.

Darul iertării păcatelor e mai mare decât darul minunilor, întrucât privește sufletul; pe când minunile privesc de obicei trupul. O iertare a sufletului, o curățire a lui, uneori e o adevărată înviere din morți, și-i mai de preț aceasta decât tămăduirea unui picior.

Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El. Dumnezeu ne cere viața și conducerea ei potrivit Evangheliei. Aceasta-i minunea care se cere de la noi. Celelalte le face El. Deci, dacă e așa, de ce așa de puțină credință se vede pe pământ? ( ... ) O explicație ar fi că puține vieți i se predau lui Dumnezeu; puțini oameni îi acordă lui Iisus stăpânirea absolută peste viața lor; – și nu opriți de frica opreliștilor, ci opriți de înșelăciunea amăgitoare a iubirii de sine, care crește ca o pălămidă în aria vieții.

„Dacă împlinim porunca Părintelui, dacă dovedim în fața mai-marilor noștri, civili și bisericești, că Părintele ne-a convertit într-o viață creștină demnă, de sfințenie, suntem fără îndoială – și cu îndreptățire – cea mai bună mărturie că Părintele Arsenie a fost sfânt.”