www.FotoMars.ro

Părintele Serghie a fost un om de o neasemănată curăţie, simţită şi lăudată de toţi marii bărbaţi duhovniceşti care l-au cunoscut. Pentru că era aşa de curat şi de smerit şi cu adevărat izvor nesecat de rugăciune, Domnul i-a dăruit încă şi harul cunoaşterii inimilor şi l-a făcut vas ales al luminii Sale necreate.
Şi toţi văzându-l se minunau de strălucirea îngerească a feţei sale.

S-a arătat astfel şi după trup mărturie vie a nemincinoasei făgăduinţe dumnezeieşti, primind încă de aici arvuna minunatei preschimbări şi a îndumnezeirii, ce-şi vor afla împlinirea în Împărăţie. Şi în chip vădit ajunsese la capătul doririlor şi câştigase odorul pentru care au suspinat şi s-au nevoit toţi sfinţii:
sălăşluirea în inimă a Duhului Sfânt.

• Jean-Claude Larchet

Nu-i om pe lume să n-aibă nevoie de ajutorul tău. Ia seama mai întâi la suferinţa sufletelor. Cum să-l ajuţi, nu-i carte să te înveţe. Fă-o cu gingăşie. Şi cu mare umilinţă. Mândria otrăveşte roadele iubirii. Şi uneori e bine iubirea să lucreze, alteori mai bine e să aştepte până ce inima-i vesteşte. Că iubirea pururi cată la celălalt, gata în orice clipă să-i sară în ajutor. Şi rugăciunea o luminează când şi cum să ajute. Şi tot ea ne face în chip minunat văzători ai tainei celui de lângă noi... Iubirea nu cere mari isprăvi şi planuri mari; face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, cu o mică rugăciune...

• Părintele Serghie