www.FotoMars.ro

Elementele minerale sunt prezente la toate nivelurile organismului, exercitând importante acţiuni specifice. Ca şi majoritatea vitaminelor, ele nu pot fi sintetizate de către organismul uman. Totuşi, prin misteriosul proces al transmutaţiei biologice, unele elemente chimice se pot transforma în alte elemente chimice, chiar la temperatura corpului uman, degajând lent cantităţi uriaşe de energie care, prin intermediul proceselor ulterioare de sublimare, vor putea fi utilizate cu înţelepciune de către cei iniţiaţi.

Odată cu descoperirea rolului vitaminelor şi elementelor minerale în buna funcţionare a organismului s-a creat o mai mare deschidere faţă de medicina naturistă. Urmărind să renunţe din ce în ce mai mult la medicaţia alopată de sinteză (a cărei agresivitate a fost deja dovedită prin numeroasele sale efecte secundare şi nu mai constituie acum un secret pentru nimeni), atât medicii (plini de bun simţ) cât mai ales pacienţii au început să acorde din ce în ce mai multă atenţie medicinei naturiste.

În cadrul terapiilor alopate, pacienţilor le sunt adeseori prescrise suplimente minerale şi vitaminice în exclusivitate de sinteză, ceea ce constituie o mare greşeală, pentru că în realitate niciodată un produs de sinteză (căruia înainte de toate îi lipseşte „elementul vital”) nu va putea înlocui pe deplin un produs natural. Să nu uităm că întotdeauna NATURA a avut secretele ei pe care deocamdată omul nu este capabil să le cunoască în totalitate.

Legumele, fructele, cerealele, lactatele, ouăle, apele minerale naturale, plantele medicinale, lăptişorul de matcă, melasa neagră din trestie de zahăr, drojdia de bere, algele marine, dolomita şi argila sunt importante surse naturale de elemente minerale. Aşadar, revenirea la un mod de viaţă înţelept şi echilibrat şi la o alimentaţie cât mai naturală ne poate asigura fără îndoială necesarul de elemente minerale.

Hippocrate afirma: „Fie ca alimentele să vă devină remedii iar remediile, alimente.”

Atât marii înţelepţi cât şi fiinţele de geniu care au existat în decursul istoriei omenirii au intuit şi au respectat aşa cum se cuvine „miracolul” naturii, înţelegându-l ca pe o prezenţă vie a lui DUMNEZEU, care este mereu oglindită în TOT şi în TOATE. Scopul ultim al unei veritabile terapii este acela de a ajuta fiinţa să se întoarcă la propria ei esenţă, să-şi regăsească paradisul lăuntric, să fie din nou ea însăşi, în deplinul ei firesc, în completă armonie, atât cu sine cât şi cu mediul, cu natura, cu universul - în ultimă instanţă, reîntoarcerea la Dumnezeu şi recunoaşterea Lui ca fiind esenţa ultimă a fiinţei noastre. Înstrăinarea de Tatăl Ceresc, mai ales din cauza ignoranţei si a egosimului, reprezintă de fapt boala fundamentală a omului. Adevărata vindecare presupune deci regăsirea de Sine prin descoperirea lui Dumnezeu, care este mereu prezent în întreaga Natură.