II. HRISTOS ȘI ÎNVÃȚÃTORUL DREPTÃȚII
Unul dintre cele mai extraordinare aspecte ale descoperirii de la Qumran este acela că ne-a dezvăluit existența unui personaj numit „moré hassedeq”, învățătorul dreptății sau „învățătorul drept”, care, indiscutabil pare să fi fost o mare figură religioasă. Spun în mod intenționat că manuscrisele de la Qumran ne-au dezvăluit existența sa. Ciudat este că – iar importanța acestui lucru va fi discutată mai târziu – nici una dintre relatările lui Philon sau ale lui Josephus ce au avut în vedere chiar mediul în care manuscrisele au fost descoperite, așa cum a arătat A. Dupont-Sommer, unul dintre primii care au semnalat acest lucru, nu fac nici cea mai mică aluzie la acest personaj. Totuși, descoperirea din 1947 nu este deloc prima descoperire de acest gen care să ni-l aducă în atenție. De fapt, învățătorul dreptății este deja pomenit – și acest lucru abia dacă a fost observat – Într-un manuscris descoperit la Cairo, în 1896, Documentul sadochit sau Documentul din Damasc, care a fost identificat ca aparținând aceleiași colecții de manuscrise descoperite la Qumran.
Aici nu se pune problema dacă acest personaj ar fi putut să aibă vreun contact direct cu Hristos sau cu creștinismul primitiv, fiindcă nu a trăit în aceeași perioadă. Așadar, problema este destul de diferită față de cea pe care am discutat-o în capitolul precedent.
Este foarte greu de stabilit datele exacte în care să localizăm istoria acestuia: aici ne aflăm pe un teren foarte nesigur. Avem de-a face cu o dramă ce implică două personaje: un preot credincios și un preot necredincios sau „păcătos”. Pe fundalul acestei drame se află un grup de la care existau probabil mari așteptări (dar care a înșelat aceste aștepări) și perspectiva unei invazii străine. Acum, este necesar să căutăm prin cunoștințele noastre despre iudaismul care a existat cu două secole înainte de era noastră exact acea situație căreia îi corespund faptele date.
Există un număr destul de mare de astfel situații de acest gen. Nu voi enumera toate ipotezele care au fost propuse în privința acestei probleme cronologice. Ele au fost foarte bine rezumate de către Millar Burrows. Ar fi suficient să se știe ipotezele care pot fi luate în serios se întind din perioada pre-macabeeană până la sfârșitul perioadei hasmonee, adică din jurul anului 180 î.Hr. până în anul 60 î.Hr. Astfel, oricum ar fi, acest învățător al dreptății intră în scenă cu cel puțin jumătate de secol înainte de nașterea lui Hristos.
Dar se mai pune o problemă, care, dacă nu e cea mai captivantă, este cel puțin cea mai controversată dintre cele care au fost ridicate în urma descoperirii manuscriselor de la Marea Moartă. În realitate, unii exegeți, impresionați de unele asemănări dintre expresiile care descriu personajul și istoria învățătorului dreptății și cele din Evanghelii privitoare la Hristos, au considerat că învățătorul dreptății a fost, ca să spunem așa, un Hristos ante litteram. Unii au spus că a fost o ființă divină întrupată și că s-a prezentat ca fiind Mesia. Alții au afirmat că a fost răstignit de către soldații păgâni aflați în slujba marelui preot, că s-a arătat în Templu după moarte și că ucenicii săi așteptau să se întoarcă în „zilele de pe urmă”, pentru judecata finală. Acest lucru ar alcătui un „mit esenian”, care ar fi fost aplicat, mai târziu, în cazul lui Iisus.
Aici nu mai avem de-a face cu asemănări între moduri de organizare sau tipuri de gândire. Aici se pune în discuție originalitatea creștinismului chiar în propria esență: persoana și taina lui Iisus. Astfel, interesul puternic pe care această problemă l-a trezit pretutindeni este de înțeles. Din punctul de vedere al purei curiozități, în special la nivel jurnalistic, există o mare tentație de a face un lucru, care, în sine, este deja destul de senzațional, să fie și mai senzațional. În plus, seriozitatea mizelor puse în joc riscă să-i împingă, pe de o parte, pe raționaliști și, pe de alta, pe credincioși să ceară textele însele. Iar acest lucru este și mai greu de făcut, deoarece multe texte se află într-o stare precară de conservare., iar altele sunt greu de interpretat.
Totuși, de îndată ce primul efect al surprinderii a trecut, iar diferitele interpretări au fost colaționate, specialiștii care s-au dedicat studierii manuscriselor au ajuns la un anumit număr de concluzii. Anumite ipoteze au fost eliminate definitiv, ca rezultat al unui studiu obiectiv al documentelor. Alte argumente au fost confirmate. Și, în fine, multe probleme sunt discutate în momentul de față și vor fi discutate mult timp de acum încolo, deoarece informațiile furnizate de către documente sunt incerte. Neîndoielnic, pe măsură ce materialul aflat la îndemână va fi publicat, vor apărea și elemente noi. Tot ceea ce intenționez să fac aici este să prezint, în linie cu cercetarea actuală și cu opiniile despre manuscrise, ceea ce este adevărat dincolo de orice îndoială, ceea ce este cu siguranță fals și ceea ce este încă controversat.
Este Învățătorul dreptății un Dumnezeu care a murit și a înviat?
Pentru a-l putea compara pe Învățătorul dreptății cu Iisus, este important să aflăm exact ce știm despre primul. Cea mai mare parte a acestui capitol va fi dedicată studierii acestei probleme.
Allegro, care se numără printre acei savanți care au împins până la extrem comparația dintre Hristos și Învățătorul dreptății, este sigur că „Iisus se bucură de o prezență în carne și oase mai mare decât ar putea să se bucure vreodată Învățătorul dreptății”! datorită documentației mai ample pe care o avem despre El. Caracterul Învățătorului dreptății este extrem de greu de identificat, mai ales dacă ne limităm numai la ceea ce face referire la el cu certitudine, făcând abstracție de întreaga aureolă de sugestii ce nu ne îngăduie o comparație exactă.
Textul de bază este aici Midrașul sau Comentariul la Cartea lui Habacuc. Scopul acestei scrieri este acela de a arăta că profețiile lui Habacuc s-au împlinit în timpul existenței Învățătorului dreptății. Dar mai înainte – iar acesta este un punct esențial – scrierea în discuție explică faptul că însăși misiunea Învățătorului dreptății este aceea de a anunța că zilele din urmă prezise de către profeți au sosit........ |
Adevăr Divin
