www.FotoMars.ro

„Cartea înţelepciunii lui Solomon” s-a bucurat multă vreme de reputaţia de a fi cea mai interesantă scriere din corpusul apocrif. Această carte este inclusă în aşa numita „literatură sapienţiala a evreilor”, al cărei principal obiectiv îl reprezintă discutarea problemei vieţii şi a condiţiilor acesteia. Atât gândirea, pătrunsă de un puternic spirit religios, cât şi expresia se situează la un nivel înalt.
Formată din două părţi mai degrabă complementare, una dedicată înţelepciunii ca mijlocitor între Dumnezeu şi oameni (numită şi „cartea eshatologiei”), iar cealaltă lui Dumnezeu ce comunică direct cu creaţia, „Cartea înţelepciunii lui Solomon” este o operă ce merită să fie descoperită fiindcă reprezintă un strălucit exemplu al influenţei gândirii greceşti asupra modului de a înţelege şi comunica tradiţia ebraică. Altfel spus, cu câţiva ani înainte de Iisus, un evreu cultivat din Alexandria a îndrăznit să-şi exprime credinţa şi tradiţiile sale seculare într-o limbă nouă: cea a retoricii greceşti, autorul avându-i în vedere pe contemporanii săi, atât evrei cât şi păgâni. Aşa se explică de ce scrierea aceasta este cu totul diferită de celelalte cărţi ale Vechiului Testament, exprimând într-un fel chintesenţa acestuia. Şi putem spune că se ajunge până în punctul în care intuiţiile autorului cu privire la înţelepciunea divină - care este ajutorul şi călăuza oamenilor - au adus Sf. Pavel şi Sf. Ioan unele dintre conceptele şi cuvintele prin care aceştia să exprime taina lui Iisus, Înţelepciunea lui Dumnezeu.