Destin în spirală

Semnul maturizării pare împăcarea cu sine: „cuvintele-mi scapă din gură/ stoluri-stoluri de păsări călătoare/ fug ca imaginile tumultuoase din minte/ și se duc, of, cum se duc,/ vestind potrivirea apoteotică din mine,/ și flori frumoase cresc peste/ cadavrul mașinăriei răsturnate/ și viața continuă înflorită iarăși/ ca o binecuvântare întâmplătoare/ pe obraji mai încolțește o floare,/ un mugur răsfrânt de lacrimă sinceră."(Cum să scriu) Modelele culturale sunt firești vârstei și lecturilor școlare parcurse de autor... Uneori forțând registrele sintaxei și folosind reflexivul realizează un lexic divers, nedisociat pe registre, cu structuri sintactice arhaice și calchiate, în care tentația neologismelor pare determinată de nevoia de flexibilizare a conotațiilor. Tânărul și imperfectul poet din primul volum ("aceste rânduri așternute/ de-un tânăr și imperfect / poet.", în poezia Scribere) depășește starea de criză mărturisită în Eclipsă de gândire și devine astfel un „îmblânzitor de cuvinte" care caută „orizonturi noi nouțe", încercând: „să vrăjesc cu vocea-mi neîncercată/ tainele clarului de lună/ ce sporovăiește în mine," (îmblânzitor de cuvinte). Procedeele de expresivitate sunt izbutite și generoase de la metafora "gingașul pui de vis" (Luptător de martie) la sinestezia" șoapta fină a timpului", sau aliterația "zar zurliu zornăind* (Mare Nostrum). Textul care corespunde oarecum intitulării volumului prin filozofică, satira subtilă și conotațiile politice este Barocul „acum": sumbre pale de cavaleri arzând interstelar/ supernove așteptând cu nerăbdare/ expansiunea cea neagră,/ sub farmecul unui poem blând / ce se-așterne epic printre rânduri". Dimensiunea reflexivă metatextuală asupra actului scrierii dovedește la Sergiu Hațegan o conștiință poetică bine conturată.

• prof. Aneta Gabor

Prefață ... 5 Sfinx ... 11 Ou fracție ... 12 Rara avis ... 13 Fotoni răstălmăciți ... 14 Juvenil și Juvenal ... 15 Ea ... 17 Încercare contemporană ... 18 Descriptio Amore ... 19 Dionis ... 20 Grammaire de l”ego ... 22 Logaritm artificial ... 23 Fapt divers ... 24 Cuget de promenadă ... 25 Creație spontană ... 26 Mare Nostrum ... 28 Orizonturi nou-nouțe ... 30 Obiect pierdut ... 32 Îmbânzitor de cuvinte ... 33 Ploaie de amintiri ... 34 Barocul "acum" ... 35 Salve ... 36 Spleen ... 37 Cum să scriu? ... 38 Eclipsă de gândire ... 40 Luptător de martie ... 41 În drum spre casă ... 43 Omul strâmb ... 44 Perpetuum auto-mobile ... 46 Resentimente ... 47 Geniu trăsnit ... 48 Destin ... 49 Verde încrucișat ... 56 Tempo Affettuoso ... 57 Suflet nud ... 59 Vocea cui? ... 61 Turturică blocată ... 62 Cometă cântând la frunză ... 65 Inscripție gânditoare ... 67 Laudă eului liric ... 68 La campanella ... 69 Viers punctiform ... 71 Seikilos ... 72 Dama cu hermină ... 74 Zgârie-nori ... 76 Inundație la etaj ... 77 Sol-lipsă-istm ... 81 Atacul panterei ... 86 Temă de casă ... 88 Voluția ... 90 In ordnung ... 93 Disertație amorfă ... 96 Nanism metafizic ... 98 Bestia umană ... 99 Zodiacul umbrelor ... 102 Bun venit în Antropocen ... 104 Univers static ... 105 Frânturi gânditoare ... 106 Gândul din zori ... 108 Poem reanimat ... 110 Privitor eleat ... 111 Miezul nopții ... 112 Adolescentă ... 114

Orizonturi nou-nouțe Orizonturi sparte sub dalta privirii scrutătoare, prăbușite în stoluri de cioburi, de păsări descoperite, în spate ard făclii glorioase de bumbi stelari, pârghiile fumegânde ale necunoscutului, te-nfășoară-n misterul lor integral, forța în mișcare ți se arată ca un vector descompus în mici victorii unite de vidul dintre ele, puncte pline de dor pentru dreapta lor, un haos dezlânat și misterios te cheamă să-i sapi în pântece ca să vezi aparența din spatele esenței, dar tu ai văzut că Dumnezeu dă cu zaruri în văzul lumii, nesinchisit de legile tiranice ale numerelor, zarurile Lui dau cu cuvinte și imagini în tine și cu coarnele tale de diavol logic îmbraci lumea în sensuri și-o sprijini pe umărul tău pătrățos și drept, totul în spatele decorului de la orizont, unde plouă, plouă, plouă, cu același soare plimbăreț ce-angrenează potențialul dezlănțuit al vreunei minți vajnic călăreț.

Verde încrucișat Uneori îmi mai scot capul din țărâna cugetelor neîntinate de fapte și privesc curios prin periscop cum pleiadele de frunze alunecă prin zeama aurie a vântului și sclipesc ca niște smaralde, ca miraje solare șoptind sămânța născătoare de angiospermă, fotosinteza iscodită-n tranșee de carbon, și catene schimbând între ele sărutări, diamante vii vrăjind druidic ochiul meu numărul trei, portița de safir smulsă duios din amintirea cerului plin de zei. Tempo Affettuoso Greșeli nevinovate înghițeau mintea, cum să cred că timpul este lichid, un râu de-argint viu și insipid mestecând momentele și-necând moartea? Sărutul ochilor tăi turcoaz îmi permează zalele mele reci de vise mărunte și-atâtea zeci de cireși s-au împletit în nou necaz: Timpul este o iubită suflare întretăiată de pauze lungi și dese ce ne adâncesc în viețile noastre duse în timpul dinainte de ființare. Și uite cum se risipește clipa-n pale de vânt, te iubesc atât de mult că sângele mi se preface în icoane reîntoarse din primul gând primordial, toate cu ochii tăi dulci și suspin ca o stafie bântuindu-ți memoria aș vrea să te cuprind cu neantul meu