Însă, unde putem întâlni această
operă și sufletul său? În oligarhia militară feroce a spartanilor, din care
știința aproape că a dispărut? În multiplele războaie care se terminau uneori
cu exterminarea popoarelor învecinate? În turbulenta democrație din Atena, ce
își găsea adeseori rezolvare în dictatura tiranilor? În garda pretoriană a lui
Pisistrate sau în pumnalul lui Harmodius sau al lui Aristogiton ascuns sub o
ramură de mirt? În orașele-cetate ale Marii Grecii si Asiei Mici, dintre care
Atena și Sparta ofereau modele total opuse? Cu siguranță că sufletul acestor
învățături precum și al celor care le-au urmat nu se găsea în aceste locuri și
moduri de viață, ci în templele sale, în Misterele sale și în inițiații care le
ghidau. Acest suflet era viu în sanctuarul lui Zeus din Olimp, al Herei din
Argos, al Demetrei din Eleusis, trona asupra Atenei prin prezența Zeiței căreia
îi purta numele, iradia din Delfi prin Apollo, cel care domina și pătrundea cu
lumina sa toate celelalte temple. Delfi era în realitate centrul vieții elenilor, capul și inima Greciei.
Aici s-au instruit poeții care au tradus pentru mulțimea oamenilor de rând
adevărurile sublime în imagini vii și înțelepții care le-au promovat printr-o
dialectică subtilă. Spiritul lui Orfeu circula nestingherit oriunde dorea să
reînsuflețească știința nemuritoare a vechii lumi. Dialectica poeților și a
înțelepților, întrecerile atleților în jocurile din Olympia și Delfi oglindeau
și ele cu succes spiritul acestor învățături, ce se reuneau în Oracolul de la
Delfi, unicul loc în care grecii se simțeau uniți în răbufnirile lor de eroism
și de spirit de sacrificiu.
Fără îndoială că această Grecie pe
care a lăsat-o în urmă Orfeu, ce avea o doctrină pură conservată în cadrul
templelor pentru intelect, o religie plastică pentru suflet și o adevărată
curte de justiție centralizată în Delfi pentru trup, începuse deja să decadă
după secolul al VII-lea î.Hr.
Influența asupra
Greciei Mari
Bogăția și complexitatea
învățăturilor lui Pitagora, precum și exemplul viu al său și al discipolilor
săi au exercitat o influență covârșitoare asupra orașului Kroton și
a orașelor vecine din Marea Grecie. Porfir relatează următoarele despre
Pitagora: "În timpul călătoriilor sale, a găsit orașele din Italia și
Sicilia supuse unele altora, unele din vremuri îndepărtate, altele
de curând. Prin discipolii săi, pe care i-a întâlnit acolo, el a infuzat
acestor orașe dorința de libertate, eliberând astfel Kroton (Crotone), Sybaris,
Katane (Catania), Rhegion (Regio), Himera, Akranas (Agrigento), Tauromenion
(Taormina) și altele, în care a impus legi prin Charondas catanianul și
Zaleucos din Lokroi (Locri). A rezultat astfel o perioadă lungă de bună
guvernare, acestea fiind exemplu pentru vecinii lor. Simichus, tiranul din
Kentoripa (Centuripe), auzind cuvintele lui Pitagora a
abdicat de bunăvoie, oferind averile sale surorilor lui și cetățenilor orașului.
După cum povestește Aristoxenos, au
mers la el lucanieni, mesapieni, peuceți și romani. El a eliminat pentru o
lungă perioadă toate disensiunile, nu doar între discipolii săi și urmașii lor,
dar și între orașele din Italia și Sicilia, pe plan intern și extern. El repeta
întruna o maximă: «Noi ar trebui să evităm prin toate mijloacele și chiar să
extirpăm cu focul și fierul boala trupului, ignoranța sufletului, lăcomia
stomacului, revolta orașelor, discordia rudelor, precum și excesele de tot
felul.»"
Martiriul pitagoreicilor și dispariția Maestrului
Din păcate însă, răul a reușit să
învingă și de această dată dorința de a răspândi înțelepciunea, manifestată de
Pitagora și discipolii săi. |
Adevăr Divin
