Deoarece aici apare problema inerentă a apărărilor
psihice: deși sunt necesare și utile, pentru fiecare dintre noi, în gestionarea
durerii inevitabile care însoțește natura umană, atunci când devin prea adânc
înrădăcinate ne pot împiedica să accesăm emoții importante, cu care trebuie să
ne confruntăm.
Pe de o parte, amorțirea temporară față de o durere copleșitoare vă poate ajuta
să treceți peste pierderea unei persoane dragi; pe de altă parte, dacă vă
hotărâți să nu vedeți absența emoțională din copilăria dumneavoastră, poate
însemna că nu vedeți felul în care acel trecut joacă un rol în căsnicia
dumneavoastră nefericită. Evitarea conștientizării faptului că ne îndreptăm cu
toții către moarte ne permite să funcționăm zilnic și să ne vedem de viețile
noastre; dacă ne implicăm în comportamente cu nivel înalt de risc deoarece
credem, în mod inconștient, că suntem invulnerabili, si nu muritori ca toți
ceilalți, ne putem confrunta cu consecințe tragice.
Excluzând o mare parte din experiența noastră emoțională ne epuizăm, ne reducem
puterea și capacitatea de supraviețui în lume. De exemplu, furia ne poate
motiva să facem schimbări importante în viețile noastre — să ieșim dintr-o
relație nesănătoasă, cu un partener egoist, sau să punem punct unei prietenii
care funcționa doar din partea noastră, protejându-ne, astfel, de un tratament
inadecvat. Dacă recunoaștem vinovăția și regretul pe care îl simțim pentru
modul în care ne-am comportat, ne putem revanșa față de o persoană la care
ținem.
Deviind sau redirecționând exprimarea unora din cele mai puternice emoții,
mecanismele noastre de apărare ne determină, de obicei, să acționăm în moduri
care nu ne aduc ceea ce avem nevoie cu adevărat; în schimb, ele pot fi contrare
propriilor interese sau chiar autodistructive.
Cel mai rău lucru este că apărările psihice pot exclude sau redirecționa greșit
părți ale vieții noastre emoționale de care avem nevoie pentru ca relațiile
noastre să fie eficiente — nu doar amoroase, ci si cele legate cu membrii
familiei și prietenii apropiați sau colegii de muncă. Dacă blocați
conștientizarea propriilor nevoi, nu puteți dezvolta o intimitate reală. Dacă
vă „înghițiți" furia sau nefericirea mâncând compulsiv, nu sunteți
motivați să acționați asupra cauzei acestor sentimente, acasă, cu prietenii sau
colegii de muncă. Oamenii care obișnuiesc să se retragă atunci când altcineva
exprimă o emoție care îi înspăimântă vor dezvolta relații limitate,
nesatisfăcătoare, care nu prezintă nicio amenințare.
Pe parcurs, această carte va aplica tot ceea ce aflăm despre mecanismele de
apărare pentru a ajunge la o înțelegere a impactului lor în relațiile noastre. Vom
analiza rolul pe care îl joacă acestea în tiparele nefericite de care nu putem
să scăpăm, incapacitatea de a ne apropia și a ne angaja față de cineva,
probleme recurente la locul de muncă, prietenii care se destramă, comunicări
dificile cu părinții sau copiii noștri etc.
Scopul nostru final va fi să învățăm să dezarmăm acele mecanisme de apărare
care ne împiedică să realizăm un contact satisfăcător cu oamenii importanți din
lumea noastră, și să găsim modalități mai eficiente de a exprima ceea ce se
află în inconștient. Nu toate mecanismele de apărare trebuie să fie dezarmate,
și nici nu trebuie să ne confruntăm cu tot ceea ce se află în inconștient; dar
atunci când apărările noastre devin prea rigide sau prea adânc înrădăcinate,
perturbând în mod profund relațiile noastre, trebuie să dezvoltăm metode mai
conștiente și mai flexibile de a face față.
CE ESTE UN MECANISM PSIHIC DE APÃRARE?
La fel ca noțiunea de minte inconștientă, și ideea
de apărări psihologice a intrat în limbajul curent, colorând înțelegerea
noastră despre natura umană. Aproape toată lumea înțelege ce înseamnă să pari
defensiv sau să reacționezi defensiv. Folosim acele cuvinte pentru a descrie
comportamentul oamenilor atunci când aceștia nu vor să recunoască adevărul cu
privire la ceva ce s-a spus despre ei. |
Adevăr Divin
