Înțelegerea Primului Adevăr Nobil: nemulțumirea
Primul Adevăr pe care Buddha ni-l spune este că nemulțumirea este
inevitabilă. Ați putea să vă întrebați: "Este această învățătură relevantă
pentru lumea modernă, în care numeroasele descoperiri au făcut ca viața noastră
să fie mult mai confortabilă? Cu siguranță, pe vremea lui Buddha oamenii
sufereau din cauza elementelor naturii, a bolii și a dezastrelor naturale. Dar
în epoca actuală, cunoștințele și progresul tehnologic ne permit să facem ce
vrem, să mergem oriunde dorim și să fabricăm orice ne trebuie".
Cu toate acestea, indiferent de cât de ușoară și de sigură poate
părea viața noastră modernă, adevărul și realitatea nemulțumirii nu s-au
schimbat. Este la fel de relevantă și acum pe cât a fost în timpul lui Buddha.
Oamenii de atunci erau nemulțumiți, la fel și noi în prezent.
Putem numi primul adevăr al lui Buddha oricum, în funcție de
situație: suferință, stres, frică, tensiune, anxietate, griji, depresie,
dezamăgire, furie, gelozie, abandon, nervozitate sau durere. Toate ființele
umane, indiferent de timpul sau locul în care trăiesc, sunt supuse acestor
probleme.
Se poate să ne îmbolnăvim în orice moment. Se poate să ne
despărțim de cei dragi. S-ar putea să pierdem ce avem sau putem fi forțați de
împrejurări să trăim în condiții pe care le detestăm. Părinți și copii, soți și
soții, frați și surori, vecini și prieteni, comunități și țări se ceartă din
pricina bogățiilor, poziției, puterii și granițelor. Unele dintre aceste
probleme sunt create de lăcomie, unele sunt create din cauza urii, altele din
ignoranță. Toate acestea au legătură cu condițiile prezente în lumea exterioară
- socială, politică, economică, educațională sau de mediu - și în noi.
Recunoașterea caracterului inevitabil al acestor probleme
declanșează suferință în mintea noastră. Conștientizarea și acceptarea lor așa
cum sunt, fără a da vina pe alții, constituie esența primului Adevăr Nobil al
lui Buddha. Pentru a merge pe calea care duce către fericire, ne-a mai spus
Buddha, trebuie să privim suferința direct în față - cu emoții stabile și cu
mintea clară -, fără să devenim agitați și supărați, depresivi sau pesimiști.
Trebuie să ne uităm fix în miezul situației noastre dificile: fiecare
experiență de viață aduce cu sine un anumit grad de suferință pentru cel care
nu este deplin iluminat.
Suferința poate fi extrem de subtilă - este posibil să ia forma
unei neliniști subtile permanente. Sau poate fi ceva mai evidentă,
manifestându-se ca un atașament puternic față de o persoană, față de bunuri sau
față de opiniile personale. Totul depinde de cât de mare este lăcomia, ura și
iluzia pe care le avem și de personalitatea și experiențele din trecut.
Gândiți-vă, de exemplu, la doi oameni martori ai aceluiași
eveniment, dar care au impresii complet diferite. Una dintre persoane consideră
că evenimentul respectiv a fost fericit și plăcut; cealaltă persoană consideră
că experiența a fost înfricoșătoare și teribilă. Fericirea și opusul său sunt
construcții ale minții. |
Adevăr Divin
