www.FotoMars.ro

Reflecţii şi gânduri despre

Iubire, medicină şi miracole

Sunt câteva lucruri pe care sunt fericit să vi le împărtăşesc, de când am scris Iubire, medicină şi miracole.

          M-am retras din practicarea chirurgiei în 1989, deoarece în acea vreme mai mulţi profesionişti din domeniul îngrijirii sănătăţii era dornici să-mi asculte mesajul. Din momentul în care au înţeles că munca mea avea o bază ştiinţifică, ei erau dornici să o accepte. Nu a mai trebuit să mă tot explic, dar puteam în schimb să-mi împărtăşesc experienţa şi să ajut astfel mai mulţi oameni prin ceea ce învăţasem. Cu zece sau cu douăzeci de ani în urmă, dacă ascultau, erau mai dispuşi să pună în discuţie validitatea lucrurilor pe care le spuneam. Eu apăream în toate acele emisiuni de dezbateri ca o sursă de conflict şi de controversă. Erau multe neînţelegeri privind afirmaţiile pe care le făcusem despre rolul bolii în viaţa unei persoane. Am irosit mult timp apărându-mă şi explicând ce am vrut să spun. Ceea ce încercam să spun era că boala are asupra vieţii unei persoane efecte care depăşesc dimensiunea fizică. Existau efecte secundare benefice şi o libertate de a trăi, pe care unii oameni o obţineau datorită bolii, deoarece îi făcea să conştientizeze că sunt muritori. Din moment ce noi toţi suntem muritori, de ce unii oameni au nevoie să se îmbolnăvească pentru a avea libertatea să-şi trăiască vieţile lor unice şi să resimtă efectele secundare benefice?

          Astăzi, profesioniştii sănătăţii şi moderatorii emisiunilor de dezbateri solicită informaţii. Eu sunt mai des o sursă de inspiraţie şi nu de inflamaţie. Atât medicii, cât şi pacienţii au nevoie de vindecare şi sunt mult mai pregătiţi să asculte şi să înveţe astăzi. De fapt, recent am citit o carte foarte emoţionantă scrisă de un medic a cărui soţie a murit de cancer. În carte, el îmi cere scuze. Acum, el şi eu nu ne-am întâlnit niciodată şi nu are pentru ce să-şi ceară scuze, în afara convingerilor lui anterioare. Mesajul pe care îl împărtăşeşte prin cartea sa este următorul: a învăţat că familia lui a avut o experienţă unică şi grea, nu doar un diagnostic pentru care cineva a prescris un tratament. Învăţăturile şi meditaţiile mele au fost importante pentru el şi pentru soţia lui, în timp ce au trăit acea experienţă. Deodată speranţa şi iubirea au devenit terapii complementare foarte importante.

          Înainte de a scrie această introducere, am recitit cărţile mele publicate până acum şi nu am fost dezamăgit de ceea ce am citit. Există multe informaţii importante şi utile în aceste cărţi. Ele sunt manuale bune de pregătire pentru cei care se confruntă cu adversitatea. Astăzi sunt chiar mai înţelept, datorită experienţei mele avansate cu adversitatea şi prin ceea ce am învăţat de când am scris aceste cărţi şi am înfiinţat Grupul Pacienţilor Excepţionali Bolnavi de Cancer, în 1978. Doresc să împărtăşesc ce am învăţat în acest timp.

          Unul din lucrurile pe care le-am învăţat este că nu am descoperit nimic nou despre comportamentul de supravieţuire. Mesajul este străvechi şi poate fi găsit în cuvintele profeţilor din vechime şi ale celor care luptă să supravieţuiască dificultăţilor de astăzi, de la pacienţii excepţionali la membrii Alcoolicilor Anonimi şi la puşcaşii marini. Știinţa şi medicina au confirmat desigur, prin cercetări recente, profilul de personalitate şi psihologia asociate comportamentului de supravieţuire şi modul cum pot acestea să influenţeze chimia corpului şi capacitatea sa de vindecare.

          Informaţiile despre vindecare şi supravieţuire ne fuseseră transmise de mii de ani de toţi marii profeţi şi conducători spirituali. Ceea ce am învăţat este că mesajul lor seamănă cu al meu. Când găsim o temă comună în scrierile vindecătorilor, ştim că există adevăr în ele. Dacă ar fi să rescriu astăzi cărţile mele, m-aş asigura că includ mesajele acestor vindecători şi cele mai recente dovezi ştiinţifice privind avantajele acestui tip de comportament şi stil de viaţă.