pag. 9-10
CAPITOLUL I
Mă doare sufletul!
1. CASCADA EMOȚIONALÃ: DEZGUST, FRICÃ, FURIE, TRISTEȚE
Emoțiile sunt parte din noi înșine. Deși de multe ori încercăm să le
negăm, să le suprimăm sau măcar să le reducem, emoțiile (chiar și cele
negative) sunt extrem de importante pentru supraviețuire. Ele ne
orientează și ne pregătesc corpul pentru a răspunde mediului
înconjurător, în scopul de a ne asigura supraviețuirea. Ca o hârtie de
turnesol care se colorează diferit, spectrul emoțional va vira către
anumite nuanțe, în funcție de mediu. Ph-ul vieții noastre este reflectat
de nuanța emoțiilor pe care le resimțim: un mediu bun, o acțiune
”hrănitoare”, va determina emoții resimțite ca fiind pozitive. Și
invers, existența unor pericole sau a unor necesități nesatisfăcute se
oglindește în nuanța negativă a sentimentelor noastre.
Așa cum o plantă se îndreaptă spre lumină sau o celulă se apropie de
mediul nutritiv (existența acestui ”tropism” natural a fost demonstrată
de experimentele lui Bruce Lipton), și noi ne apropiem de ceea ce ne
face bine și ne îndepărtăm de ceea ce este nociv. Comportamentele de
apropiere / îndepărtare de ceea ce ne face bine / ne agresează în mediu
sunt dictate fie de judecăți raționale, conștiente, bazate pe
informațiile pe care le avem (ne apărăm de soarele puternic chiar dacă
nu simțim disconfort în momentul respectiv), fie de emoțiile (atracție
sau frică/dezgust) pe care le simțim. Acest al doilea mecanism
funcționează la nivel subconștient și este mult mai rapid decât
prelucrarea mentală conștientă. Emoția reprezintă, deci, o comandă
pentru un anumit fel de reacție a noastră la anumite schimbări din
mediu, o decizie pe care corpul nostru o ia în mod spontan, instinctiv.
Prelucrarea mentală ulterioară (modul în care judecăm apariția spontană
și involuntară a emoției) ne face să urmăm sau nu sfatul acesteia. în
cazul în care mintea ajunge la concluzia că emoția dictează
comportamentul corect, vom urma sfatul emoției și vom adopta
comportamentul ”congruent” cu emoția (de exemplu: după ce am văzut un
șarpe, reacționăm spontan la frica instinctivă pe care acesta ne-o
produce și sărim într-o parte. Ulterior, folosind mintea rațională, vom
căuta să găsim mijloace de a ne îndepărta cât mai mult de acesta sau de
a-l îndepărta pe el); însă când mintea rațională consideră că emoția
este ”nepotrivită” (de exemplu, observăm că șarpele este închis într-o
cușcă din care nu are cum să iasă), atunci emoția va fi estompată de
către rațiune, iar fuga va fi înlocuită cu un comportament diferit.
în mod natural, emoțiile sunt autolimitate: ele își îndeplinesc
rolul și apoi se estompează pe măsură ce am înțeles și am acționat luând
în considerare ”sfaturile” lor. Problema apare însă atunci când le
ignorăm, atunci când le... |
Adevăr Divin
