În pustiul lumii
Lucrul de căpătâi asupra căruia revine Părintele Simeon în această carte este acela al lepădării de sine și al urmării lui Hristos... |
Detalii:
25.00
RON
Lucrul de căpătâi asupra căruia revine Părintele Simeon în această carte este acela al lepădării de sine și al urmării lui Hristos... |
25.00 24.50 RON (Stoc 0)
Indisponibil
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Dacă nu ești adevărat, dacă nu ai înlăuntrul tău adevărul, dacă nu știi de unde vii și încotro te îndrepți, de ce exiști, ce faci, care e menirea ta, atunci ce noimă mai are viața ta? Din păcate cam așa este omenirea, nu știe ce i se întâmplă. Cu durere în suflet spunem așa ceva. Insă aproape ca ceilalți sunt și creștinii, și creștinii sunt oameni ai acestei lumi, nu sunt oameni ai lui Dumnezeu. Mai corect ar fi să spunem că puțini sunt aceia care L-au găsit pe Dumnezeu și trăiesc după voia Lui. Este o mare problemă aceasta, frații mei. Este mare păcat să lumineze soarele, iar tu să nu-l vezi, să lumineze soarele, iar tu să nu te încălzești; să existe ziua, iar tu să trăiești numai în întunericul nopții; să fie aer, și tu să nu poți să-1 tragi în piept. Păcat. • Arhim. Simeon Kraiopoulos Lucrul de capatai asupra caruia revine Parintele Simeon in aceasta carte este acela al lepadarii de sine si al urmarii lui Hristos. Ceea ce se cere omului nu este sa framante cu mintea lui prea mult, sa nadajduiasca in stradaniile lui, oricate vor fi fiind, ci tocmai sa iasa din captivitatea propriei sale minti, din nadajduirea in propriile sale puteri si eforturi, din propria sa judecata, din propriile sale criteria, si sa mearga dupa Hristos, sa se aseze in ceata celor merg dupa El, Ii urmeaza Lui. Omul nu va reusi sa se imbunatateasca singur. Gestul esential pe care trebuie sa-l faca este tocmai acela de a parasi iluzia ca poate sa faca el ceva pentru sine si de a se incredinta lui Hristos, asa cum este, pacatos, cazut, neputincios, slabanog. Sa spuna: Doamne, vin si eu dupa Tine. Raspund chemarii Tale care a zis: Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi (Matei 11, 28). Nu slujeste la nimic daca fiecare dintre noi traieste dupa legea lui, daca apartine propriului sine si isi duce asa, pur si simplu, zilele. Grija noastra mare este sa traim bine, asa cum vrem, asa cum ne place, iar relatia noastra cu Dumnezeu reprezinta doar un simplu lucru in viata noastra. Greseala. Mare greseala! Lucrurile sunt mult mai serioase. Daca nu esti adevarat, daca nu ai inlauntrul tau adevarul, daca nu stii de unde vii si incotro te indrepti, de ce existi, ce faci, care e menirea ta, atunci ce noima mai are viata ta? Din pacate cam asa este omenirea, nu stie ce i se intampla. Cu durere in suflet spunem asa ceva. Insa aproape ca ceilalti sunt si crestinii, si crestinii sunt oameni ai acestei lumi, nu sunt oameni ai lui Dumnezeu. Mai corect ar fi sa spunem ca putini sunt aceia care L-au gasit pe Dumnezeu si traiesc dupa voia Lui. Este o mare problema aceasta, fratii mei. Este un mare pacat sa lumineze soarele, iar tu sa nu-l vezi, sa lumnineze soarele, iar tu sa nu te incalzesti; sa existe ziua, iar tu sa traiesti numai in intunericul noptii; sa fie aer, si tu sa nu poti sa-l tragi in piept. Pacat. • Arhim. Simeon Kraiopoulos |
Prefață Contaminarea vieții duhovnicești cu duhul lumii acesteia Prezența Simțită a Harului Sfântului Duh Omul cel Adevărat Ești lumesc atunci când ai pierdut prezența Duhului Sfânt, care te trage numai în sus Construim, oare, pe nisip? încotro Il urmăm pe Hristos? Taina cea ținută sub tăcere Gusturile vieții celei duhovnicești – antidotul duhului lumesc Intr-o fundătură, acolo vom afla calea către noua viață întru Hristos Vindecarea sufletului prin ucenicie Fundamentul și apogeul uceniciei întru Hristos „Oare nu ardea în noi inima noastră?” Pești nu a prins, a prins însă sensul cuvintelor lui Hristos Nu ne înțelegem cu Dumnezeu A doua călătorie Refugiul: atelierul sfințeniei și al mântuirii Să fim apropiați și să ne amintim unii altora de cele ale vieții creștinești înmulțirea unui talant întreaga lucrare a lui Hristos este sfânta iconomie Viața duhovnicească este o artă Nu se vindecă sufletul ca prin magie, se vindecă numai urmând Domnului Cel care se leapădă de sine însuși, are speranță la mântuire „Coboară acum de pe cruce...” „Dragostea mea s-a răstignit...” Mântuirea este un lucru mare și de necuprins Mare taină este comuniunea noastră cu Dumnezeu Artă a artelor este viața cea duhovnicească Da, Doamne, vreau să mă pocăiesc, să simt că mă ierți! Pe ultima sută de metri. Amintirea morții care este numai viață A fi înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este bucuria noastră, după ea tânjim „Și s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas. Mirul sufletului |
Sugestie: Rotiți telefonul pentru a vedea mai multe detalii