Cele 12 chei ale filosofiei :. Basile Valentin, călugăr al Ordinului Sfântului Benedict :. Herald :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

În Cele douăsprezece chei ale filosofiei sunt amplu reproduse diferite operaţii alchimice, codificate alegoric, în cuvinte la care au fost adăugate imagini. Fiecare capitol sau „cheie” descrie alegoric o etapă distinctă din procesul complex în urma căruia poate fi creată piatra filozofală.

Autor: Basile Valentin, călugăr al Ordinului Sfântului Benedict

Editura: Herald

Colecţia: Quinta Essentia

Afişat de 21959 ori.

Cotaţie articol: excelent (5/5; 1 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	25.00 RON

	•Reducere:	90%
	•Preţ site:	2.50 RON *
	Momentan indisponibil(ă)! În prezent nu cunoaştem dacă şi când acest produs va fi în stocul nostru. Puteţi însă să faceţi precomandă şi astfel veţi fi anunţat(ă) atunci când acesta devine disponibil. Pentru aceasta trebuie să fiţi autentificat(ă).

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

CUVÂNT ÎNAINTE

Dragă cititorule, în prefaţa pe care am scris-o (la Tratatul despre apariţia Planetelor) m-am angajat în faţa celor interesaţi de ştiinţă şi doritori să cerceteze secretele Naturii să îi învăţ (în felul în care Dumnezeu mi-a hărăzit lucrul acesta) de unde şi în ce mod au extras şi apoi au pregătit strămoşii noştri piatra triunghiulară, dată cu voia Domnului Dumnezeu (şi pe care au folosit-o pentru a-şi păstra sănătatea în timpul acestei vieţi pământeşti şi pentru a îndulci suferinţele acestei lumi cu o adevărată sare celestă). Şi, pentru a-mi putea ţine această promisiune fără să o învelesc în artificii înşelătoare, ci pentru a arăta izvorul tuturor bunătăţilor, aşa cum am spus, de la un capăt la celălalt, fii cu luare aminte, cititorule, şi ia seama de îndată la ceea ce urmează să îţi spun (dacă eşti însetat de cunoaştere), căci nu îmi place să vorbesc în zadar şi nu caut să folosesc vorbe uşuratice în acest scop, din moment ce ele nu sunt de nici un folos şi nu pot să ne înveţe decât prea puţine; dimpotrivă, scopul meu este să arăt în cât mai puţine cuvinte lucruri temeinice, cu un fundament de valoare şi întemeiate pe experienţe pe care se poate pune temei.

Mai trebuie ştiut că, deşi sunt mulţi cei care se prefac că ar putea să cunoască această Piatră, prea puţini dintre ei reuşesc totuşi să îşi atingă ţelul, căci Dumnezeu nu a transmis decât la foarte puţini cunoaşterea acestei operaţiuni, si mai ales celor care urăsc minciuna, care îmbrăţişează întotdeauna adevărul şi care se dedică artelor şi ştiinţelor, şi mai ales acelora care îl iubesc mult şi care îi cer acest dar preţios cu multă ardoare şi cu rugăciuni.

De aceea, dacă vrei să găseşti Piatra noastră, te îndemn să îmi urmezi sfatul: în primul rând, roagă-l pe Dumnezeu să îţi sprijine lucrarea; iar dacă ai cumva conştiinţa încărcată de păcate, te sfătuiesc să o eliberezi şi să o cureţi prin regrete sincere şi prin spovedanie şi să te sileşti să păstrezi întotdeauna adevărul, astfel încât inima ta să fie întru totul curată, iar spiritul tău să fie curăţit cu lumina adevărului; în afară de asta, cugetă în sinea ta că, din moment ce vei avea o mare onoare după ce vei fi primit acest dar divin, vei începe să le întinzi o mână de ajutor celor cufundaţi în mlaştina sărăciei, îi vei ajuta să se refacă pe cei copleşiţi de nevoi şi vei folosi aceste bogăţii pentru a-i ajuta pe cei care trăiesc în mizerie, astfel încât să ai parte cu mai mare uşurinţă de binecuvântarea divină, iar credinţa să îţi fie Întărită de faptele tale bune, pentru a te putea bucura, în cele din urmă, de fericirea veşnică!

Pe lângă aceasta, nu dispreţui cărţile vechilor Filosofi, căci unii dintre aceştia au dobândit Piatra înaintea noastră, ci citeşte-le pe de-a-ntregul, pentru că, după Dumnezeu, lor le datorez faptul că am obţinut-o şi eu; citeşte-le de mai multe ori, ca să nu uiţi principiile, să le înţelegi temelia, iar lumina adevărului să nu se stingă.

În plus, arată râvnă în căutarea acelor lucruri care se dovedesc în acord cu raţiunea şi cu cărţile celor din vechime; nu arăta deloc nehotărâre, ci ţinteşte neîncetat scopul tău, pe care îl au şi cu care sunt de acord toţi înţelepţii, şi aminteşte-ţi că un spirit nehotărât nu are nici o bază stabilă şi că un Arhitect uşuratic va întâmpina mari greutăţi când va încerca să construiască un edificiu puternic şi trainic.

În plus, nu lua piatra noastră, fiinţa şi naşterea sa din lucruri combustibile (căci trebuie ca ea să poată lupta chiar şi cu focul şi să îi suporte, rară vreo pagubă de un fel sau altul, toate zbaterile şi capcanele), şi nu o scoate din astfel de materiale, din care atotputernica natură nu o poate produce.

De pildă, dacă cineva ar spune că ea e de natură vegetală, ceea ce nici nu e cu putinţă, chiar dacă apare în ea si ceva de natură vegetală’; căci trebuie să ştii că dacă Lunarul nostru/ ar fi fost de aceeaşi natură cu celelalte plante, ar fi produs, la fel ca acestea, materii care ar fi ars în foc şi nu ar fi produs altceva decât sare moartă; şi dacă, în pofida faptului că înaintaşii noştri au scris pe larg despre Piatra vegetală, tu nu eşti totuşi cu nimic mai clarvăzător decât Linceu (amintit în Atafanta Fugiens), crede-mă că ea va depăşi puterea de înţelegere a spiritului tău, căci a fost numită vegetală doar pentru că ea creşte şi se multiplică la fel ca ceva vegetal.

Pe scurt, află că nici un animal nu poate să-şi perpetueze specia şi să dea naştere unui seamăn al său decât prin intermediul unor lucruri asemănătoare şi de aceeaşi natură; iată de ce nu vreau nicidecum ca tu să te străduieşti căutând Piatra noastră altfel si altundeva decât în sămânţa propriei sale naturi, din care chiar natura a produs-o pentru prima dată.

Pornind de aici trebuie să mai tragi încă o concluzie sigură, şi anume că nu trebuie nicidecum să alegi în acest scop o natură animală, căci tot aşa cum carnea şi sângele le-au fost oferite de Dumnezeu numai animalelor, la fel şi sângele singur, propriu numai lor, doar pe ele le poate naşte şi doar lor le va da naştere pentru totdeauna. Dar Piatra noastră, pe care eu am avut-o la fel ca vechii Filosofi, este făcută şi compusă din două lucruri şi din încă unul, în care e ascuns al treilea, şi ea este adevărul adevărat, arătat rară cusur sau înşelătorie, căci soţul şi soţia nu erau consideraţi de vechii Filosofi decât un singur corp, nu din cauza vreunor accidente exterioare, ci datorită iubirii lor reciproce si a virtuţii uniforme produse de seamănul lor, născut şi apărut atât dintr-unul, cât şi din celălalt, de la prima lor naştere. Şi, tot aşa cum au o virtute de conservare şi de propagare a speciei lor, la fel şi materia din care este produsă Piatra noastră poate să se înmulţească şi să se întindă datorită virtuţii sale seminale.

De aceea, dacă eşti într-adevăr interesat de ştiinţa noastră, nu vei neglija ceea ce tocmai am spus, ci vei lua aminte la acestea, de teamă să nu te laşi atras, alături de alţi sofişti, orbi cu privire la acest lucru, în groapa neştiinţei, să ajungi repede în acest abis, iar apoi să nu mai poţi să te întorci din el niciodată. Ori, prietene, ca să te învăţ de unde este luată această sămânţă şi această materie, cugetă în sine a ta în ce scop vrei să faci Piatra şi la ce vrei să o foloseşti, iar atunci vei şti că ea nu este extrasă decât din rădăcină metalică, ordonată de Creator numai la generarea Metalelor.

Sau înţelege în puţine cuvinte cum se face acest lucru. La început, pe când duhul lui Dumnezeu se preumbla pe deasupra apelor, iar toate lucrurile erau învăluite de întunericul tenebros al Haosului, în vremea aceea Dumnezeu cel puternic şi veşnic, început fără sfârşit, din înţelepciunea sa care a existat de la început şi va exista pentru veşnicie, prin sfaturile sale de nepătruns şi providenţiale a creat din nimic Cerul şi pământul şi tot ce se află pe acestea, văzute şi nevăzute, indiferent de felul în care tu le numeşti sau le-ai putea numi. Căci Dumnezeu a făcut toate lucrurile din nimic. Şi cred că nu este acesta locul potrivit pentru a ne preocupa de modul în care a fost realizată această creaţie minunată, căci astfel de lucruri trebuie mai degrabă să fie confirmate de credinţă şi de către Sfânta Scriptură.

În timpul acestei creaţii, Dumnezeu a oferit fiecărei naturi atât frica de a nu pieri, supusă stricăciunii, cât şi sămânţa sa fiecăreia dintre ele, astfel încât, printr-o astfel de virtute seminală să poată să se ferească de moarte, iar oamenii, animalele, plantele şi metalele să poată fi păstrate pentru totdeauna; însă omului nu i-a fost oferită o asemenea virtute, de a putea să facă noi seminţe, după propria sa plăcere şi împotriva voinţei lui Dumnezeu, ci i s-a îngăduit numai să poată perpetua şi înmulţi propria lui specie. Iar Dumnezeu a păstrat pentru sine puterea de a face seminţe noi, căci altfel creaţia ar fi fost posibilă şi pentru om, care este cea mai nobilă dintre creaturi, însă acest lucru nu îl

Pag. 25 – 29

A apărut în: 2015-01

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro