Iisus Christosul :. Ramtha :. M.M.S. :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Iisus a fost o entitate care a dat-o la o parte pe femeia pe care o iubea, pe copiii lui, tronul – şi care a avut un mesaj. Mesajul era: „Pentru ca eu să fiu regele evreilor, trebuie mai întâi să fiu fiul lui Dumnezeu...

Autor: Ramtha

Editura: M.M.S.

Colecţia: În faţa şemineului

Afişat de 22052 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	16.00 RON

	•Reducere:	10%
	•Preţ site:	14.40 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

CALEA UNUI CHRISTOS: SĂ RIŞTI TOTUL DE DRAGUL ADEVĂRULUI

Prima duminică pe. care am sărbătorit-o în Sala Mare, atunci când s-a stabilit, în sfârşit, şcoala asta aici, a fost duminica de Paşti”. Învăţătura se referea la învierea lui Christos, la o viaţă bine trăită, la un om care l-a realizat pe Dumnezeu şi care a pus totul la bătaie. „Uite cum stau lucrurile, poţi să-mi răstigneşti corpul, dar asta nu-mi va schimba adevărul, pentru că ceea ce tu distrugi astăzi, eu voi crea din nou în câteva clipe.” Asta înseamnă să pui totul la bătaie, nu-i aşa?

Ceea ce e atât de frumos despre Yeshua ben Joseph este că, până şi în mituri, el a fost preamărit ca fiind un învăţător minunat, puternic, înţelept şi iubitor. Mesajul lui, considerat a fi original la acea vreme, este un mesaj autentic, care într-adevar îi aparţine lui: „Împărăţia cerurilor e înăuntrul meu, iar ‚eu sunt atât fiul omului, cât şi fiul lui Dumnezeu. Ca fiu al omului sunt fragil, sunt ispitit, mi-e frică, sunt supus pericolului, dar ca fiul lui Dumnezeu, eu sunt al eternităţii. Şi nu e nimic ce poţi să îmi faci, şi să nu fie aprobat de Tatăl meu din ceruri.”

Ne place asta. Ne face să lăcrimăm în interior. Şi ne apropiem de asta pentru că ne gândim că, dacă o adorăm, atunci cumva măreţia aceea, ceva din viaţa aceea divină şi fără de prihană o să rămână şi în noi.

Din cauza asta plângem când auzim povestea lui Iisus.

EI a fost un mare om, moştenitorul de drept al tronului Iudeei. Provenea dintr-o casă regală, iar treaba lui a fost să transmute faptul că este fiul omului în a fi fiul lui Dumnezeu. A fost treaba lui să o facă, dar a fost şi pasionat de asta. Duminica aceea de Paşti în care am fost aici a fost o zi furtunoasă, iar eu v-am spus tuturor - Aşadar, care e mistica Christului? Christ înseamnă Christosul, înseamnă a şti. Iar asta spune că el a ştiut ceva. A ştiut ceva – şi a trăit ce a ştiut.

Mulţi pot să ştie lucrurile la nivel filosofic, teoretic, dar nu le trăiesc. Cumva, se separă de starea lor de a cunoaşte. Trăiesc într-un sol de psihoză, Într-o zonă a minţii lor în care ştiu, dar nu trăiesc niciodată ceea ce ştiu, pentru că a trăi e cumva separat de această stare de a şti. O să auziţi oameni care spun – şi eu v-am auzit pe voi spunând: „înăuntrul meu, ştiu şi mai bine de atât. Ştiu care e adevărul, dar nu îl trăiesc.” De ce? Există vreun element din voi care spune că adevărul este deja adevăr dacă este înţeles şi că nu ne imploră să trăim conform cu ceea ce am înţeles? Ce concept interesant, dragi maeştri. De ce ştiţi aşa de mult şi trăiţi aşa de puţin?

Oare să· fie partea de acţiune din viaţa voastră cea care înseamnă ceva? Vă spun eu că ceea ce contează pentru voi e imaginea voastră şi corpul vostru – şi cumva, pe aici, în cutiuţa asta, stă marea cunoaştere, pe care cumva o adoraţi, dar nu trebuie să vă transformaţi niciodată în ea.

Motivul pentru care îl iubiţi pe Christ este că el a pus totul la bătaie. Un om a riscat şi a fost dispus, atunci, să îşi trăiască adevărul, astfel că ideea de a fi fiul omului a ajuns să-i pară mizerabilă, pentru că şi-a dat seama că fiii şi fiicele oamenilor trăiesc viaţa, însă fiii şi fiicele lui Dumnezeu sunt opriţi să o facă.

Îl iubim pentru că a fost un om curajos. Îl idolatrizăm pentru că el face ceea ce noi n-am putut să facem, ceea ce sperăm că am putea să facem, dar cei mai mulţi nu ar putea să facă niciodată, pentru că cea mai mare frică a lor e frica de moarte. Cea mai mare frică e moartea - şi asta poate să fie moartea unei imagini, moartea unei relaţii, moartea unei familii, pierderea sprijinului economic. Moartea e un lucru înspăimântător: pierderea tinereţii, pierderea frumuseţii, pierderea membrelor. Şi dacă luăm toate astea şi vedem care e numitorul comun, vedem că e pierderea, moartea.

Aşadar, cu cât ar fi putut Christos să fie mai măreţ decât voi? El a fost o entitate care a pus totul la bătaie, totul. Dacă cineva îţi spune „îţi las viaţa dacă te dezici”, începi să te gândeşti la asta. Tot ce am de făcut e să spun că îmi pare rău, tot ce am de făcut este să pledez neştiutor şi, dacă fac asta, atunci viaţa mea o să fie salvată. Dar o minte atât de măreaţă precum Christos ştie că, odată ce prostituăm adevărul pentru subtilităţile vieţii, deja suntem morţi.

Primul mesaj, când am venit aici, a fost că voi sunteţi Dumnezeu şi că Christos este oportunitatea voastră. Dar voi invocaţi un soi de frică îngrozitoare. Ar putea să fie nu mai departe de stăpânirea acestei părţi importante din viaţa voastră, a imaginii voastre, a corpului vostru - un Christos ar putea să fie nu mai departe de incorporarea unui adevăr frumos într-o lumină vie. Ar putea să fie nu fie mai departe de atât. Cât de aproape înseamnă asta? Ei bine, ar putea să fie nu mai departe de a spune, ce am de pierdut? Poate că o să câştig totul. Ce am de pierdut dacă mă schimb? Ce am de pierdut, dacă renunţ la ignoranţa mea superficială? Poate. că ceea ce câştig e cunoaştere şi libertate. Dar atunci se apucă să lucreze mintea şi spune, da, dar dacă renunţi la asta, uite care sunt consecinţele. Şi acum ştim de ce Christoşii sunt aşa de rari – pentru că toţi au abandonat. Când eşti dispus să mori pentru ceea ce ştii, acela e momentul în care eşti cu adevărat cel mai viu.

învăţătura asta pe care am predat-o atunci, în duminica aceea de Paşti, chiar a zguduit şcoala asta din temelii. A fost o dimineaţă minunată, de neuitat. Foarte percutantă. Obiectul învăţăturii a fost să spun că niciunul dintre voi nu trebuie să mai adoraţi vreodată o idee mentală sau un vis mental. Christul nu trebuie venerat ca un idol, ci ca ideal pe care să îl iubeşti, să îl admiri şi care să te inspire.

Cea mai măreaţă fiinţă care trăieşte înăuntrul vostru este cea care este fiul sau fiica Dumnezeului celui viu. Cine este Dumnezeul cel viu? Spiritul vostru Sfânt. Fundamentul care ţine laolaltă toată realitatea voastră. Dar avem o problemă cu măiestria - o avem! - şi problema e că voi credeţi că o să rataţi ceva atunci când vă schimbaţi, aşa că acum o să rataţi viaţa. Poate că asta aţi făcut mereu - aţi ratat-o. Ei, ce spuneţi despre asta? Aveţi aici viaţa voastră, prietenii voştri, duşmanii, iubiţii, soţii şi soţiile, copiii, convingerile voastre, cunoaşterea, ignoranta voastră, prejudecăţile şi limitările, realizările voastre. Iar aici aveţi mesajul lui Dumnezeu, viaţa cea măreaţă, viaţa cea vrednică. Aşadar, cum le îmbinăm pe cele două? Rareori sunt îmbinate, pentru că oamenii vor să adore la nivel filosofic, la nivel ideal, un lucru măreţ, dar nu vor niciodată să îl trăiască. De ce? Şi o să vă întreb şi pe voi: De ce aţi vrea să o faceţi?

Yeshua ben Joseph avea o soţie. Ştia ce înseamnă să faci dragoste cu o femeie şi ştia ce înseamnă să ai copii. Oare asta i-a oprit mesajul? I-a îmbogăţit mesajul. Nu credeţi că îi înţelegea pe oameni? Ba da. Şi atunci, ce făcea el diferit faţă de ce faceţi voi? Despre ce anume vorbim aici? Iată ce a făcut. Cea mai măreaţă învăţătură care s-a predat vreodată a fost învăţătura de pe munte’. Le-a spus oamenilor lui care voiau să ştie cum să găsească împărăţia cerurilor: iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi. Am putea să mergem mai departe şi să mai explicăm ce înseamnă asta în acest secol al douăzeci şi unulea, al relaţiilor sexuale deschise. Am putea să mai spunem şi iubeşte-te pe tine aşa cum te străduieşti să îţi iubeşti partenerul. Mi-a plăcut mesajul acela – şi nu a fost el primul care l-a transmis. Orice maestru îl ştia deja. Şi au mai fost mulţi maeştri înaintea lui Yeshua ben Joseph, maeştri mari - şi mulţi au fost şi după el. Nu mai e o stare de cunoaştere singulară, ci o atotcunoaştere.

Cine suferă în viaţă? O să vă spun eu cine suferă în viaţă. Spiritul nostru suferă, în favoarea preferinţei corpurilor noastre. Să explic puţin. Ce este Spiritul? Spiritul este vocea invizibilă. Este starea de cunoaştere, invizibilă. E măreţia noastră, nedezvoltată.

Un maestru face opusul a ceea ce faceţi voi. Voi lucraţi pentru a vă dezvolta viaţa socială. Lucraţi pentru a vă dezvolta corpurile. Lucraţi pentru a vă dezvolta relaţiile, frumuseţea, modul de a relaţiona. Ba chiar munciţi şi vă străduiţi să vă dezvoltaţi victimizarea. O faceţi. Ştiţi că aşa e. Un

Pag. 17 – 21

A apărut în: 2014-03

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro