4033 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Eroul cu o mie de chipuri |  » Coperta | Privită ca o carte, este
minunat să o citești; văzută ca iluminare în privința condiției umane, este o
revelație. | Afișat de 21914 ori. |
| Preț raft: | 50.00 RON | |
Reducere: | 17% | Preț site: | 41.50 RON
* | |
Contact
|
PROLOG
MONOMITUL
1. MIT ȘI VIS
Fie
că stăm și ascultăm cu amuzament reținut poveștile fantastice ale unui vrăjitor
cu ochi roșii din Congo, fie că citim fascinați traducerile versetelor mistice
ale lui Lao-tse; fie că din când în când reușim să înțelegem vorbele de duh ale
lui Toma DAquino sau că din senin înțelegem semnificația unei legende stranii
a eschimoșilor, întotdeauna ceea ce redescoperim este acea unică poveste, mereu
aceeași, deși își schimbă mereu forma, o poveste care ne dă impresia persistentă
și provocatoare că avem încă mult de experimentat, mult mai mult decât va fi
vreodată cunoscut sau spus.
Pretutindeni
în lume, indiferent de timp și de circumstanțe miturile oamenilor au înflorit. Ele
au fost inspirația vie a tot ceea ce a reieșit din activitatea trupului și a
minții umane. Nu aș exagera dacă aș spune că mitul este poarta secretă prin
care energiile nesecate ale cosmosului pătrund în manifestările culturale ale oamenilor. Religiile, filosofiile, artele, formele sociale
create de omul preistoric și istoric, primele descoperiri tehnologice și
științifice, visele din timpul somnului, toate acestea se nasc din inelul magic,
fundamental, al mitului.
Minunea
vine din faptul că puterea de a mișca și inspira centrii profunzi ai
creativității rezidă în cele mai simple povești pentru copii așa cum aroma
oceanului se regăsește în fiecare picătură sau cum întreg misterul vieții se
află chiar și într-un ou de purice. Pentru că simbolurile mitologiei nu sunt
fabricate; ele nu pot fi ordonate, inventate sau reprimate definitiv. Ele sunt
producții spontane ale psihicului și fiecare are înăuntrul său grăuntele
nealterat al propriei sale puteri.
Care
este secretul acestor imagini eterne? Din ce profunzime a minții derivă ea? De
ce în spatele variatelor veșminte, mitologia este pretutindeni la fel? Și ce
vrea ea să ne învețe?
Astăzi,
mulți oameni de știință contribuie la analiza acestui mister. Arheologii
cercetează ruinele din Irak, Honan, Creta și Yucatan. Etnologii studiază
ostiacii de pe râul Ob sau bubii lui Fernando Po. O întreagă generație de orientaliști
ne-a dezvăluit recent scrierile sacre ale Orientului, precum și sursele
pre-ebraice ale Sfintei Scripturi. Și în tot acest timp, mulți alți savanți au
dezvoltat cercetările în domeniul psihologiei populare începând cu secolul
trecut căutând să stabilească bazele psihologice ale limbajului, mitului,
religiei, dezvoltării artei și a codurilor morale.
Cu
toate acestea, cele mai uimitoare au fost revelațiile apărute din clinicile
psihiatrice. Scrierile curaj oase și revoluționare ale psihanaliștilor au
devenit indispensabile celor care studiază mitologia deoarece, indiferent de ce
s-ar putea crede despre interpretările detaliate și de cele mai multe ori contradictorii ale anumitor cazuri sau problematici, Freud, Jung și urmașii
lor au demonstrat irefutabil că logica, eroii și acțiunile mitice au supraviețuit
chiar și în timpurile noastre. în absența unei mitologii generale active,
fiecare dintre noi are propriul său panteon secret în vise, nerecunoscut, rudimentar
și totuși, în ascuns, potent. Cea mai recentă încarnare a lui Oedip sau
povestea de dragoste din Frumoasa și Bestia așteaptă și în după-amiaza aceasta
la semafor, la intersecția Străzii 42 cu Strada 5.
Am
visat (îi scria un tânăr american autorului unui articol de ziar) că reparam
țigla de pe acoperiș. La un moment dat am auzit vocea tatălui meu care mă
striga de jos. Brusc, m-am întors să-I aud mai bine și, în timp ce m-am
răsucit, am simțit cum ciocanul mi-a scăpat din mână, a alunecat pe panta acoperișului
și a dispărut dincolo de margine. Apoi am auzit o bufnitură grea, de parcă s-ar
fi prăvălit corpul unui om.
Înspăimântat,
am coborât pe scară. Jos, l-am văzut pe tata întins la pământ, mort, cu fața
plină de sânge. Eram distrus și am început s-o strig pe mama, printre suspine.
Atunci ea a ieșit din casă și m-a luat în brațe. Fii liniștit, fiule, a fost
un accident mi-a spus ea. Știu că tu o să ai grijă de mine, chiar dacă el nu
mai este. Și în timp ce mă săruta, m-am trezit.
Sunt
cel mai mare copil din familie și am 23 de ani. M-am despărțit de soție acum un
an. Cumva, nu ne înțelegeam. Îmi iubesc ambii părinți foarte tare și n-am avut
niciodată probleme cu tata, în afara faptului că el a insistat să mă întorc
acasă la soție și eu nu am putut să fiu fericit alături de ea. Și nu voi putea fi vreodată.
Soțul
al cărui mariaj a eșuat, ne destăinuiește aici, cu o inocență minunată, că în
loc de a scoate la suprafață energiile sale spirituale pentru a-și rezolva
problemele din căsnicie, el s-a adăpostit în alcovurile ascunse ale imaginației
sale, în această situație de acum ridicolă și anacronică a primei și singurei sale implicări emoționale triunghiul tragicomic al copilăriei fiul
împotriva tatălui, luptându-se pentru a dobândi dragostea mamei. Aparent,
dispozițiile cele mai statornice ale psihicului uman derivă din faptul că omul,
dintre toate animalele, este ființa care stă cel mai mult timp la sânul mamei. Ființele
umane se nasc prea repede; ele nu sunt pe deplin dezvoltate și sunt nepregătite
pentru a face față lumii. Prin urmare, apărarea lor în fața unui univers plin
de pericole este mama, sub protecția căreia perioada intrauterină este
prelungită. Astfel, copilul dependent și
mama sa constituie o unitate duală chiar și după câteva luni de la catastrofa
nașterii. Această unitate apare nu doar la nivel fizic, ci și la cel psihologic.
Orice absență prelungită a părintelui provoacă în copil tensiune și impulsuri
de agresivitate. De asemenea, când mama este obligată să limiteze libertatea de
acțiune a copilului, ea trezește în el reacții agresive. Așadar, primul element
al ostilității copilului este identic cu primul element al dragostei sale, iar
primul său ideal (care mai apoi e reținut ca o bază subconștientă a tuturor imaginilor
ce ilustrează extazul, adevărul, frumusețea și perfecțiunea) este reprezentat
de unitatea duală dintre Madonna și Bambino.
Tatăl,
mai puțin norocos, reprezintă prima intruziune radicală a unui alt element de realitate
în beatitudinea acestei reafirmări lumești a stării de grație din pântece.
Astfel, înainte de toate, tatăl este perceput ca un dușman. Lui i se transferă
acuzațiile de agresivitate care au fost atașate inițial răului sau mamei absente, în timp ce dorința atașată binelui sau mamei
prezente, protectoare și hrănitoare, rămâne în mod normal a mamei. Această
distribuție infantilă a impulsurilor morții (thanatos: destrudo) și iubirii (eros: libido) construiește fundația a ceea ce este cunoscut
astăzi ca fiind complexul lui Oedip, complex pe care Sigmund Freud l-a indicat acum 50 de ani
ca fiind marea cauză a eșecului nostru din viața adultă de a ne comporta ca
ființe raționale. Dr. Freud spunea: Regele Oedip, cel care l-a ucis pe tatăl
său Laios și s-a căsătorit cu mama sa Iocasta, ne arată împlinirea dorințelor
propriei noastre copilării. Dar, fiind mai norocoși ca el, am reușit, în
situația în care nu am devenit psihonevrotici, să ne detașăm impulsurile
sexuale de mamă și să uităm starea de gelozie resimțită împotriva tatălui nostru;
Tot Freud scrie că: Fiecare tulburare patologică a vieții sexuale poate fi privită
ca un blocaj în dezvoltare.
[ ... ] În vis,
Mulți s-au văzut cu a lor mamă-n așternut.
Când temeri d-astea n-ai, rabzi viața mai ușor.
Legământul deznădăjduit al soției
îndrăgostitului, ale cărei sentimente, în loc să se maturizeze, rămân fixate în
fantasmele copilăriei timpurii, poate fi judecat prin aparenta absurditate a
unui alt vis modern; și aici începem să simțim că într-adevăr intrăm pe tărâmul
mitului antic, dar care are o desfășurare bizară.
Am
visat (scria o femeie tulburată) că un cal mare și alb mă urmărea oriunde mă duceam.
Mi-era teamă de el și încercam să-l îndepărtez. Am privit înapoi să văd dacă
încă mă urmărea și din senin se transformase în bărbat. l-am spus să intre
într-o frizerie și să-și tundă coama, ceea ce a și făcut. Atunci când a ieșit, arăta exact ca un bărbat, cu excepția faptului că
avea copite și față de cal. Se ținea după mine oriunde mă duceam. Apoi s-a
apropiat de mine și m-am trezit. Sunt o femeie măritată, am 35 de ani și doi
copii. Sunt măritată de 15 ani și sunt sigură că soțul îmi este fidel.
Inconștientul
suscită în minte tot felul de creaturi ciudate, terori și imagini înșelătoare
fie că ele apar în vise, la lumina zilei sau în tulburarea mintală. Pentru că regatul
oamenilor, sub nivelul prin comparație ordonat al micului sălaș pe care îl
numim conștiință, coboară adânc în peșterile nebănuite ale lui Aladin. Acolo nu se află doar bijuterii prețioase, ci și
periculosul djinn: puterile psihologice incomode sau reprimate pe care nu ne-am
gândit sau pe care nu am avut niciodată curajul să le integrăm în propriile
noastre vieți. Pe de o parte, ele pot rămâne nebănuite, iar, pe de altă parte,
un cuvânt întâmplător venit la momentul potrivit, mireasma unui loc special,
gustul ceaiului sau o privire pot atinge un izvor magic și imediat mesageri
periculoși încep să apară în creierul nostru. Acești mesageri sunt periculoși deoarece
amenință structura fundamentală de securitate pe care ne-am edificat noi înșine
și familiile noastre. Totodată emană o fascinație demonică, deoarece aduc cu ei
cheile ce pot deschide întregul tărâm al aventurii descoperirii de sine, atât de râvnită și de temută. Distrugerea lumii pe care am construit-o și
în care trăim și, odată cu ea, distrugerea
Pag.
7 12
A apărut în: 2013-11 |
Fii primul care își spune opinia! |
|
|
|
|
|
|
 | Memoria Cum s-o dezvoltați, antrenați și folosiți |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 | Trauma 8 strategii de vindecare |
|
|
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|