4030 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Conversații cu tine Relații și comunicare prin metoda Espere |  » Coperta | Cartea Conversații cu tine propune un ansamblu de perspective prin intermediul căruia fiecare să poată
ajunge la propriile răspunsuri și soluții practice care favorizează o comunicare
fluentă și sănătoasă. | Afișat de 21836 ori. |
 | Preț raft: | 29.00 RON | |
Reducere: | 1% | Preț site: | 28.71 RON
* |
Momentan indisponibil(ă)!
În prezent nu cunoaștem dacă și când acest produs va fi în stocul nostru.
Puteți însă să faceți precomandă și astfel veți fi anunțat(ă) atunci când acesta devine disponibil.
Pentru aceasta trebuie să fiți autentificat(ă).
| |
Contact
|
Cine
sunt eu?
Ce
înseamnă să mă cunosc pe mine însumi? Cunoscându-mă pe mine însumi, ce anume
ajung să cunosc?
Tot
ceea ce nu ești. Dar nu și ceea ce sunt?
Ceea
ce ești, tu ești deja. Cunoscând ceea ce nu ești, devii liber și rămâi în
starea ta naturală. Totul se întâmplă întru totul spontan și fără efort.
Și ce
descopăr?
Descoperi
că nu este nimic de descoperit. Tu ești ceea ce ești, asta-i tot.
Dar
în ultimă instanță, ce sunt eu? Negarea ultimă a tot ceea ce nu ești.
(Nisargadatta
Maharaj, Eu sunt acela. Dialoguri despre Absolut)
Oare
sunt altceva decât efectul și cauza relațiilor care se țes între mine și
ceilalți, între mine și propriile gânduri, emoții, trăiri? Și ce este acel eu-mine-al
meu?
Oare
sunt altceva decât conexiunile creierului în interacțiune cu sistemele
corpului? Și prin ce trăiește acel eu care pare în permanență prezent?
Oare
sunt altceva decât rezultatul relației mele cu mediul care mă înconjoară și a
cărui parte sunt natură, societate, determinări și indeterminări
culturale? Și care dintre ele ar putea fi cu adevărat separa te de mine?
Oare
sunt altceva decât un punct de intersecție al fasciculelor de evenimente
trecute, prezente și, poate, viitoare? Și cum aș putea exista altfel decât
chiar în acest moment?
Oare
sunt altceva decât un grăunte de adevăr impermanent și schimbător în fiecare clipă
a existenței viului? Și ce ar putea rămâne în urma scurtei trăiri a acestui
adevăr?
Oare sunt
altceva decât o colecție de relații interdependente? Și care este realitatea
lor ultimă dincolo de conceptele care le semnifică?
Dacă privim viața din noi ca fiind diferită de situațiile
de viață în care ne aflăm de-a lungul existenței, ne putem gândi că timpul
petrecut în relația cu noi înșine, cu cei din jur, cu natura și mediul
socio-cultural în care viețuim este tot ceea ce există. Unii cred și susțin că după momentul de viața-de-acum, ar urma și alte vieți sau forme de existență. Pentru ei, devine
util să întrețină și să-și susțină astfel de credințe. Le pot transforma în
convingeri pe care să-și construiască privirea despre ei înșiși, despre lume și
viață. Pentru alții, nu există nimic în afara materiei numind-o adesea
energie iar viul vieții ar depinde doar de timpul în care această
materie-energie există ca atare. Mai sunt și cei pentru care a căuta să
cunoască și să înțeleagă, poate chiar Adevărul, se petrece în paralel cu trăirea vieții așa cum ea se întâmplă.
Pentru ei, important este cum să facă pentru ca potențialul de viață, în acest
moment și în acest loc, să fie actualizat și utilizat în folosul ființei care
sunt, celei care vor deveni și, poate, tuturor celorlalte ființe din prezent,
trecut și viitor.
Până
aici sună bine și pot înțelege. Dar când povestești despre ființele din trecut
și din viitor, ce vrei să spui? Cele din trecut nu mai sunt, iar despre cele
din viitor nu putem ști nimic precis...
Viața din fiecare om este rezultatul existenței unui număr
care nu poate fi numărat de ființe, oameni, animale, insecte, bacterii, viruși.
Și vorbesc despre evoluția omului ca specie, dar și despre ce ne-a construit
venind dinspre celelalte ființe. Trăiește în noi nu doar moștenirea genetică
primită de la strămoșii speciei noastre, dar și cea a animalelor despre care nu
ne
imaginăm că ar avea vreo legătură, organică, cu oamenii. Interdependența, să-i
spunem biologică, în timp, într-un fel sau altul, cu practic toate ființele care
au existat și există acum pe pământ, indirect și cu cele care vor exista, este clar
dovedită. însă ne-am obișnuit să o ignorăm, păstrând în schimb iluzia separării
care ne face să ne simțim însingurați și să ne susținem închipuirile despre excepționalitatea
și superioritatea noastră.
Privirii
din perspectiva materială, biologică, îi putem alătura perspectiva interacțiunilor
și relațiilor dintre oameni, a fiecăruia dintre ei, cu mediul, cultura, societatea
în care trăiește, iar mai nou a globalizării teme lor și problemelor individuale
și colective. Dacă vrei, adaugă rețeaua incredibil de complexă a informațiilor care circulă aproape nelimitat prin internet sau în media
și efectele complexe ale rezultatelor interacțiunii oamenilor cu informațiile
de tot felul. Privind toate acestea cu deschidere și curiozitate nepărtinitoare,
vedem cum trecutul există în prezent și determină viitorul fiecărei ființe care trăiește acum sau se va naște. Nu ți se pare că acest acum
este într-un fel singurul lucru sigur care există? Nu în sensul de permanent
sau neschimbat și nici măcar în sensul că putem ști cu precizie și certitudine
că ceea ce este, este așa cum ne apare. Vorbesc despre acum doar pentru că a
fi stabilizat în trăirea prezentului implică un grad mai mic de iluzie decât
cel în care identitatea este pusă în trecut sau viitor. Desigur, o poveste tare
încurcată cea cu identitatea.
Poate
la fel de complicată este și cea despre faimosul a trăi în prezent, foarte la
modă astăzi și de mulți tare prost înțeles. Tabăra plezirismului și al lui nimic
nu contează, categoria celor care cred că prezentul e important pentru viitor
și trebuie trăit cu chibzuință, tabăra celor convinși că trecutul determină prezentul
fără putință de schimbare, categoria celor care cred că realitatea este dincolo
de toate cele trei noțiuni temporale, și alte câteva grupuri mai mari sau mai
mici care își aleg o credință sau o poveste în care să joace un rol. E de
mirare că de mii de ani ne întrebăm care este adevarată? Și care este falsă? Nu
ți se pare că mințile oamenilor au devenit de fapt un gigantic producător de realitate?
Că țesem împreună o uriașă plasă de idei care să ne susțină impresiile,
consistența timpului și spațiului, linul nostru legănat în visul existenței în sine?
Te întrebai
cum sunt oamenii din trecut și din viitor prezenți acum în viața noastră? Să
zicem că îți place grișul cu lapte presărat cu scorțișoară... ți-l pregătea
bunica, aromat, călduț, ti-I aducea într-un castron de porțelan cu desene de
căpșuni... Acum, mintea ta conține o multitudine de înregistrări ale simțurilor care construiesc amintirea. O imagine a gustului, trăirii, poate
și gândurilor de demult, a clipelor-de-griș-cu-scortișoară,
care se reconstruiește când îi amintești. Reflectează un moment... Realizezi
că ceea ce te definește din aceste trăiri este, de fapt, rezultatul existenței și
trecerii prin viață a enorm de multor oameni? Că fără ei tu, de fapt, ai fi
gol? Grișul a fost posibil pentru că niște oameni au cultivat grâne, laptele
pentru că oameni au muncit să crească vite, zahăr - pentru că alți oameni au
nădușit tăind trestie. Scorțișoară? Crește de mii de ani. Apoi au venit oameni
care au călătorit și alții care au muncit, pentru a o face să apără pe masa din
bucătăria bunicii tale... Privește toți acești oameni, animalele care i-au ajutat,
oamenii care au inventat vapoarele, cei care au măcinat scoarța de scorțișoară...
Toți au muncit pentru a trăi, a fi fericiți și a nu suferi. Făcând toate astea
pentru ei înșiși, au făcut și pentru tine. Te-ai putut bucura de plăcerea
grișului cu lapte presărat cu scorțișoară și de amintirea lui. Simți în ce fel
ești dator și ai putea fi recunoscător acestui număr ne numărat de ființe? Vezi
în ce fel conții câte o părticică din fiecare?
Dar
cei care vor exista după tine... ? Realizezi în ce fel ceea ce gândești, simți,
spui și faci tu acum, are un impact, mai mare sau mai mic, direct sau indirect,
asupra tuturor ființe lor care vor exista vreodată? Cum până și firele de aer
pe care le respiri ne conectează? Cum fiecare atom din materia care ne hrănește
provine din alte existențe de plante, animale, oameni sau din rezultatul
trecerii lor prin lume? Poți vedea în ce fel ființa care ești acum nu ar fi
existat fără toți ceilalți, fără excepție? în ce fel viața trăită sub formă de Eu
este o colecție de momente de viață trăită de alte ființe?
Și
atunci, totuși, cine sunt eu? Care este numitorul comun al tuturor gândurilor?
Desigur, mintea care le produce numindu-le. Ar putea exista fără ea?
Desigur, doar că atunci sunt văzute mai degrabă din perspectiva informațiilor
pe care le conțin, fie că sunt sau nu în conexiune cu o anume minte a unei
persoane. Dar dincolo de teorii și înțelegeri experte, în viața de zi cu zi,
cum mă descurc prin hățișul gândurilor? Uneori îmi plac și mă fac să mă simt
mulțumit, bucuros și împlinit, alteori îmi displac și le reneg ca fiind
influențe exterioare, emanații ale părților de umbră interioară sau întâmplări
nefericite pe care n-am putut să le controlez.
Din
păcate, sau din fericire, încep să constat că toate gândurile, așa-zis bune sau
rele, îmi aparțin. Mai precis, câte ceva din mine este în fiecare dintre ele,
fie că îmi place sau nu, fie că îmi asum identificarea cu ele sau nu. Și-atunci,
eterna și neliniștitoarea întrebare Cine sunt eu? de fapt...
Pag.
18 21
A apărut în: 2013-11 |
Fii primul care își spune opinia! |
|
 | Sexerciții Cum să te f*ti pentru a avea o formă fizică de invidiat și să arzi calorii în timp ce ți-o tragi |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 | Trauma 8 strategii de vindecare |
|
|
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|