Prima pagină - Continuitatea românilor în Dacia
Top 50 vânzări | Noutăți pe site | Cărțile ADEVĂR DIVIN | Discount până la 50%! | În viitor | Contact 
 Top 50 vânzări 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
Cumpărături
Coșul este gol
3538 produse pe stoc
  Domenii
  • Alimentație și naturism
  •   - Agricultură
      - Diete
      - Fitoterapie
      - General
      - Grupele sanguine
      - Medicina naturistă
        - General
        - Homeopatie
        - Valeriu Popa
      - Hrană vie
      - Vindecarea cancerului
      - Vindecarea diabetului
  • Dezvoltare personală
  •   - Automotivare
      - General
      - Eneagrama
      - Legea atracției
        - Colecția Secretul
        - General
      - Meditație, mindfulness
      - Relații
      - Sănătate
      - Suflet și spirit
  • Divinație
  •   - Chiromanție
      - General
      - Grafologie
      - I Ching
      - Interpretarea viselor
      - Morfopsihologie
      - Numerologie
      - Simbolistică
      - Tarot
  • Ezoterism
  •   - Alchimie
      - Călătorii astrale
      - Fizica cuantică
      - General
      - Magie
      - Metafizică
      - Rozicrucienii
      - Societăți secrete
      - Spiritism
  • Filozofie
  • Inițiere spirituală
  •   - Copiii cei noi
      - General
  • Inspirație divină
  • Învățături spirituale
  •   - Astrologie
      - Feng Shui
      - General
      - Mudra-e și Mantra-e
      - Tao
      - Șamanism
      - Știință
      - Zen
      - Yoga
  • Maeștri spirituali
  •   - Edgar Cayce
      - General
      - Gurdjief
      - Jakob Lorber
      - Kahlil Gibran
      - O. M. Aïvanhov
      - Osho
      - Masaru Emoto
      - Paulo Coelho
      - Peter Deunov
      - Ramana Maharshi
      - Ramtha
      - Rudolf Steiner
      - S. N. Lazarev
  • Mister
  •   - Anul 2012, 2013 și după ;-)
      - Civilizații dispărute
        - General
        - Atlantida
      - Conspirații
        - General
        - Jan van Helsing
      - General
      - Montauk
      - OZN-uri
      - Piramide
  • Muzică pentru suflet
  •   - Gheorghe Iovu
      - Frederic Delarue
  • Prosperitate și succes
  •   - Bani
      - General
      - Prosperitate
      - Succes
  • Psihologie
  •   - Autism
      - Constelații familiale
      - General
      - Hipnoză
      - Limbajul trupului
      - Metoda José Silva
      - NLP
      - Parenting
      - Psihogenealogie
      - Psihoterapie
      - Puterea cuvintelor
      - Puterea gândului
  • Religie
  •   - Budism
        - Dalai Lama
        - General
        - Hinduism
        - Învățături din Tibet
      - Creștinism
        - Apostoli
        - Arsenie Boca
        - Calendare
        - Evanghelii
        - General
        - Iisus Hristos
        - Învățături ale părinților români
        - Muzică religioasă
        - Nicolae Steinhardt
        - Sfinți
      - General
      - Islamism
      - Iudaism (Kabbala)
      - Shintō
  • Spiritualitate
  •   - Curs de Miracole
      - Dacii
      - General
  • Terapii complementare
  •   - Acupunctură
      - Aromaterapie
      - Atingere Cuantică
      - Ayurveda
      - Bioenergie
        - Aura umană
        - Chakre
        - Corpuri subtile
        - General
      - Cristaloterapie
      - Cromoterapie
      - EFT (Tehnici de Eliberare Emoțională)
      - Gestalt
      - General
      - Hidroterapie
      - Kinetoterapie
      - Magnetoterapie
      - Masaj
      - Meloterapie
      - Qi Gong
      - Radiestezie
      - Reflexologie
      - Reiki
      - Remediile florale Bach
      - Su Jok
      - Terapia craniosacrală (TCS)
      - Urinoterapie
  • Viața de după moarte
  •   - Entități
      - General
      - Viețile anterioare
  • Vindecare spirituală
  •   - General
      - Karma
      - Îngeri
      - Spiritele naturii
      - Theta Healing
  • Și altele...
  •   - Biografii
      - Cărți de colorat
      - Cărți pentru copii
        - General
        - Preșcolari
        - Religioase
      - Eseistică
      - General
      - Ficțiune
      - Hobby / Timp liber
      - Istorie
      - Memorii
      - Non Ficțiune
      - Poezie
      - Reviste
      - Romane
      - Suport de pahar
    - Top 50 vânzări
    - Noutăți pe site
    - Cărțile ADEVĂR DIVIN
    - În viitor
    - Lista produse
      Despre noi
    • Contact
    • Datele firmei
      Site-uri prietene
    Abraham-Hicks.com
    Reiki - Aurelian Curin
    Cursuri și Terapii cu Daniela Cumpănici
    Psiholog Elisabeta Vultur
    Artist fotograf:
    portret, studio, evenimente în Brașov

    www.FotoMars.ro

     
     
    Continuitatea românilor în Dacia
    Dovezi noi

    » Coperta
    Reproducerea studiului ținut sub formă de comunicare de către G. Popa-Lisseanu în ședința secțiunii istorice a Academiei Române din 8 noiembrie 1940.
    Afișat de 17014 ori.
    Cotație articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
    NeinspiratMediocruMediuBunExcelent



    •Preț raft:17.44 RON
    •Reducere:2%
    •Preț site:17.09 RON *
    Momentan indisponibil(ă)!

    În prezent nu cunoaștem dacă și când acest produs va fi în stocul nostru.
    Puteți însă să faceți precomandă și astfel veți fi anunțat(ă) atunci când acesta devine disponibil.
    Pentru aceasta trebuie să fiți autentificat(ă).
    Contact
    Descriere Cuprins Fragmente Condiții de livrare

    2. Geneza problemei românești

    În adevăr, mutismul aparent al unor documente care să ateste persistența românilor în regiunile fostei Dacii, a făcut pe unii scriitori din veacul al XVIII-lea, germani de origine, să pună la îndoială, din considerațiuni de ordin politic, continuitatea românilor la Nordul Dunării.

    Și, de unde până atunci, toți istoricii erau unanimi întru a considera pe români ca urmași ai romanilor – începând cu umani știi secolului al XV-lea, cu Enea Silvio Piccolomini și cu Bonfini – deodată, ca prin minune, li s-a negat autohtonia în ținuturile în care trăiesc și li s-a căutat proveniența, fie la Sudul Dunării, fie chiar în stepele îndepărtate ale Asiei.

    În adevăr, veacul al XVIII-lea se deschisese pentru români sub niște auspicii promițătoare. Căci, după înfrângerea turcilor, care ajunseseră prin cuceririle lor până sub zidurile Vienei și după întronarea dominației habsburgilor în Transilvania și în Cislaitania, precum și, mai ales, după unirea unei părți a bisericii ortodoxe din Transilvania cu biserica din Roma, românii de peste Carpați începură să privească viitorul cu mai multă încredere.

    Dar, în special, trei evenimente de o covârșitoare importanță istorică, făcea ca, mai ales în jumătatea a doua a veacului al XVIII-lea, să se trezească con știința națională la românii de peste Carpați.

    În primul rând, erau reformele pe care împăratul, cu largi vederi politice, Iosif al II-lea, le-a anunțat urbi er orbi tuturor popoarelor sale și în urma cărora românii de peste munți prinseră nădejde să scape din starea lor de șerbie la care îi adusese, după un răstimp de relativă bună stare politică și socială, Unio trium nationum din 1437 și mai ales Tripartitullui Verbaczy din 1516. Reformele liberale ale lui Iosif al II-lea le aduceau românilor nădejdea de a se bucura și ei de drepturi constituționale.

    În al doilea rând, erau mișcările revoluționare din anii 1784 și 1785 ale lui Horia și ale tovarășilor săi Cloșca și Crișan, mișcări la care luaseră parte toți conducătorii neamului românesc: preoți, învățători, cărturari și care mișcări erau puse la cale, poate, cu asentimentul Vienei.

    În al treilea rând, era acțiunea politică întreprinsă de întregul neam românesc de peste Carpați, în frunte cu tot clerul, prin faimosul memorand numit de un contemporan, cam în ironie, Supplex libellus Valachorum.

    „Tustrele aceste evenimente, dar mai cu seamă cel din urm㠖 spune un istoric român 1 – avură darul de a provoca o mare îngrijorare, tulburare chiar, printre unguri și sași, aflați, tocmai atunci, după revocarea ordonanțelor liberatoare /, într-o acută dispoziție de reacționarism, în vederea reîntronării și asigurării pentru totdeauna în viitor a poziției lor – privilegiate și dorninante – poziție clătinată și amenințată, pe cât de neașteptat, pe atât de serios, prin efemerele reforme iosefine.

    Căci, în cazul când postulatele politice naționale române, de egală îndreptățire la viața publică a țării, reclamate prin Supplex libellus... ar fi fost cucerite, numărul cel covârșitor al românilor și, negreșit, vigoarea și calitățile ce ei afirmaseră în ultimul timp pe terenurile unde propășirea nu le putuse fi cu totul împiedecată, trebuiau să fie pentru cei ce până atuncea profitaseră exclusiv de munca și jertfa acestui popor, serioase motive de îngrijorare, de tulburare, cum s-a vădit aceasta în dezvoltarea de mai târziu a vieții publice din Transilvania.

    De aci, necesitatea pentru dânșii a unei serioase lupte împotriva cererilor române, nu numai pe teren politic, ci și științific.

    Și de aci prilejul binevenit ca noua teorie istorică a lui Sulzer, privitoare la originea balcanică a poporului român, să fie pusă în serviciul luptelor politice, prin acei scriitori ai timpului care se făcuseră exponenți ai concetățenilor sași și unguri în aceste lupte.”

    Cel dintâi scriitor care s-a identificat cu noile idei care circulau pe atunci, atât în Ungaria, cât și în țările vecine, a fost, nu un ungur și nici un sas, ci un german din Elveția, Franz Joseph Sulzer, care a trăit în Transilvania și apoi în Țara Românească, unde a și murit ca jurisconsult al lui Alexandru Vodă Ipsilanti. Fiind ginerele patricianului sas din Brașov, Johann von Drauth, acest Sulzer se identificase cu ideile politice ale sașilor privitoare la originea, trecutul și drepturile politice ale românilor.

    În cartea sa, Sulzer a formulat, el, cel dintâi, teoria expusă cu un caracter cvasi-științific despre originea balcanică a românilor, voind să dovedească neautohtonia românilor din situația de robie politică și socială a acestora la Nordul Dunării. Argumentarea lui Sulzer s-a dovedit în urmă a nu fi fost serioasă.

    Această teorie a lui Sulzer sa fost îmbrățișată, apoi, cu multă căldură de urmașii săi și, nu mult după el, sasul Eder a publicat Supplex libellus Valachorum; scriere oficială redactată anume pentru reprezentanții țării în dietă, scriere în care combate punct cu punct toate cererile românilor și în care se oglindește toată ura conaționalilor săi.

    Chestiunea aceasta, însă, a fost făcută cunoscută în cercuri mai largi din străinătate de șvabul din Ungaria, Johann Christian Engel, mare istoric german, care se deosebește de Sulzer prin aceea că admite migrațiunea românilor în veacul al IX-lea, deci înainte de cucerirea ungurească și de colonizarea sașilor.

    Cărțile lui Engel’au stârnit, în urmă, o întreagă literatură, care a dat la iveală argumente și pro și contra și la care au luat parte dintre români mai ales Samuel Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior, literatură ce a culminat în veacul al XIX-lea prin studiile lui Rosler, Hunfalvy, Rethy și alții și prin răspunsurile lui Xenopol, Onciul, Burlă și alții, ca să nu mai vorbim de istoricii de astăzi încă în viață.

    3. Cum motivează străinii neautohtonia românilor

    Adversarii continuității românilor, susținători ai admigrării de la Sudul Dunării în regiunea Carpaților, au două feluri de argumente: unele negative – ex silentio – iar altele pozitive. Cele negative se reduc la următoarele trei:

    1. Timp de o mie de ani, de la 271 sau 275, și până în secolul al XIII-lea – susțin adversarii continuității – izvoarele istorice nu ne-ar da nicio informație asupra românilor din actualul lor teritoriu, deși, în ce privește pe românii din Peninsula Balcanică, aceștia sunt amintiți cu trei sute de ani înaintea celor din stânga Dunării.

    Mutismul acesta al documentelor nu s-ar explica decât prin nepersistența românilor în țara lor.

    Același mutism însă îl întâlnim pentru toți locuitorii Ardealului până la începutul secolului al XIII-lea, fie din cauză că în aceste teritorii nu exista o viață ordonată, fie că invazia tătarilor din 1241 a contribuit Ia distrugerea totală a documentelor ce vor fi existați.

    2. În al doilea rând – susțin adversarii continuității – în tot teritoriul românesc de la Nordul Dunării, nu s-ar găsi o singură numire de localitate ce s-ar fi păstrat din epoca romană și care să poarte caracterul fonologic al limbii române.

    Diferitele numiri de munți și râuri ca Tisa; Criș, Olt, Mureș etc. ar fi intrat în limba română din limba slavă sau din limba maghiară și prin mijlocirea lor, iar nu invers din limba română în limba slavă sau în limba ungurească.

    3. În al treilea rând, după retragerea cârmuirii romane din Dacia, țara ar fi trecut sub stăpânirea goților, „fedrați” ai romanilor, care au condus-o timp de o sută de ani, de la 271 sau 275 până la 375, când s-a produs invazia hunilor, iar de la 453 până la 566 au stăpânit în Transilvania gepizii.

    Urmele acestor două popoare germane se constată neîndoios până în secolul al IX-lea.

    Cu toate acestea, semințiile germane n-ar fi lăsat nicio urmă în limba română.

    Și, dacă românii ar fi trăit tot timpul în țara lor de astăzi, ar fi cu neputință să nu fi păstrat și ei, în tezaurul lor de cuvinte, vorbe și expresiuni din limba germană, cum s-a întâmplat aceasta în Italia, unde goții și longobarzii au lăsat urme neîndoielnice în limba italiană, sau în sudul Franței și în Peninsula Iberică, unde se întâlnesc urmele francilor și’ ale vizigoților. în limba română nu s-ar găsi nimic asemănător.

    4. Pe lângă aceste trei argumente, negative, în aparență destul de puternice, s-ar mai adăuga și un al patrulea argument, acesta însă pozitiv. Structura limbii românești prezintă o foarte apropiată înrudire cu limba albaneză, ceea ce nu s-ar putea explica decât printr-o nemijlocită vecinătate.

    Și cum istoricește nu s-ar constata, – susțin adversarii autohtoniei românești, – ca să fi locuit cândva la Nordul Dunării ilirii, strămoșii albanezilor de astăzi, urmează ca românii să fi locuit la dreapta acestui fluviu, de unde apoi, cu timpul, ar fi imigrat în regiunea Carpaților.

    Înlăturându-se astfel autohtonia românilor și negându-li-se pe această cale, și științificește, pretențiile lor asupra regiunilor transcarpatine, s-ar întrona drepturile și privilegiile ungurilor și chiar ale sașilor asupra acestor regiuni și trecutul în întregime și-ar dobândi justificarea sa.

    Transilvania și ținuturile din câmpia de răsărit a Tisei, aparținând, deci, ungurilor de drept istoric, românii ca venetici nu și-ar mai putea justifica niciun drept al lor asupra țării.

    Ei au fost și trebuie să rămână ca națiune numai tolerată față de unguri, secui și sași.

    În Ungaria milenară drepturi istorice n-ar avea decât ungurii.

    Pag. 16 – 21


    A apărut în: 2010-

    Fii primul care își spune opinia!

    e-Mail-ul dvs.
    Numele dvs.
    Mesajul:


     Cele mai noi 9 articole la ,,Spiritualitate“ -> ,,Dacii“ 
    Elemente autohtone în limba română
    Substratul comun româno-albanez
    Re de Dacia
    un proiect de la sfârșitul Evului Mediu
    CODEX GETO-DACORUM
    Istoria de 1000 de ani a geto-dacilor
    Vezi toate articolele de la domeniul ,,Spiritualitate“ -> ,,Dacii“
     Cele mai noi 2 articole la Editura: Saeculum I.O.  
    Vezi toate articolele de la Editura: ,,Saeculum I.O.“


    Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN

    Noutăți pe site


    Retipăriri

     
     
    Executat în 1.3459 secunde
    Sugestie: Apăsați CTRL+D pentru a adăuga acest site la favorite.