Prima pagină - Introducere în psihanaliza freudiană și postfreudiană
Top 50 vânzări | Noutăți pe site | Cărțile ADEVĂR DIVIN | Discount până la 50%! | În viitor | Contact 
 Top 50 vânzări 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
la newsletter-ul Editurii Adevăr Divin!
Cumpărături
Coșul este gol
3760 produse pe stoc
  Domenii
  • Alimentație și naturism
  •   - Agricultură
      - Diete
      - Fitoterapie
      - General
      - Grupele sanguine
      - Medicina naturistă
        - General
        - Homeopatie
        - Valeriu Popa
      - Hrană vie
      - Vindecarea cancerului
      - Vindecarea diabetului
  • Dezvoltare personală
  •   - Automotivare
      - General
      - Eneagrama
      - Legea atracției
        - Colecția Secretul
        - General
      - Relații
      - Sănătate
      - Suflet și spirit
  • Divinație
  •   - Chiromanție
      - General
      - Grafologie
      - I Ching
      - Interpretarea viselor
      - Morfopsihologie
      - Numerologie
      - Simbolistică
      - Tarot
  • Ezoterism
  •   - Alchimie
      - Călătorii astrale
      - Fizica cuantică
      - General
      - Magie
      - Metafizică
      - Rozicrucienii
      - Societăți secrete
      - Spiritism
  • Filozofie
  • Inițiere spirituală
  •   - Copiii cei noi
      - General
  • Inspirație divină
  • Învățături spirituale
  •   - Astrologie
      - Feng Shui
      - General
      - Mudra-e și Mantra-e
      - Tao
      - Șamanism
      - Știință
      - Zen
      - Yoga
  • Maeștri spirituali
  •   - Edgar Cayce
      - General
      - Gurdjief
      - Jakob Lorber
      - Kahlil Gibran
      - O. M. Aïvanhov
      - Osho
      - Masaru Emoto
      - Paulo Coelho
      - Ramana Maharshi
      - Rudolf Steiner
      - S. N. Lazarev
  • Mister
  •   - Anul 2012, 2013 și după ;-)
      - Civilizații dispărute
        - General
        - Atlantida
      - Conspirații
        - General
        - Jan van Helsing
      - General
      - Montauk
      - OZN-uri
      - Piramide
  • Muzică pentru suflet
  •   - Gheorghe Iovu
      - Frederic Delarue
  • Prosperitate și succes
  •   - Bani
      - General
      - Prosperitate
      - Succes
  • Psihologie
  •   - Autism
      - Constelații familiale
      - General
      - Hipnoză
      - Limbajul trupului
      - Metoda José Silva
      - NLP
      - Parenting
      - Psihogenealogie
      - Psihoterapie
      - Puterea cuvintelor
      - Puterea gândului
  • Religie
  •   - Budism
        - Dalai Lama
        - General
        - Hinduism
        - Învățături din Tibet
      - Creștinism
        - Apostoli
        - Arsenie Boca
        - Calendare
        - Evanghelii
        - General
        - Iisus Hristos
        - Învățături ale părinților români
        - Muzică religioasă
        - Nicolae Steinhardt
        - Sfinți
      - General
      - Islamism
      - Iudaism (Kabbala)
      - Shintō
  • Spiritualitate
  •   - Curs de Miracole
      - Dacii
      - General
  • Terapii complementare
  •   - Acupunctură
      - Aromaterapie
      - Atingere Cuantică
      - Ayurveda
      - Bioenergie
        - Aura umană
        - Chakre
        - Corpuri subtile
        - General
      - Cristaloterapie
      - Cromoterapie
      - EFT (Tehnici de Eliberare Emoțională)
      - Gestalt
      - General
      - Hidroterapie
      - Kinetoterapie
      - Magnetoterapie
      - Masaj
      - Meloterapie
      - Qi Gong
      - Radiestezie
      - Reflexologie
      - Reiki
      - Remediile florale Bach
      - Su Jok
      - Terapia craniosacrală (TCS)
      - Urinoterapie
  • Viața de după moarte
  •   - Entități
      - General
      - Viețile anterioare
  • Vindecare spirituală
  •   - General
      - Karma
      - Îngeri
      - Spiritele naturii
      - Theta Healing
  • Și altele...
  •   - Biografii
      - Cărți de colorat
      - Cărți pentru copii
        - General
        - Preșcolari
        - Religioase
      - Eseistică
      - General
      - Ficțiune
      - Hobby / Timp liber
      - Istorie
      - Memorii
      - Non Ficțiune
      - Poezie
      - Reviste
      - Romane
      - Suport de pahar
    - Top 50 vânzări
    - Noutăți pe site
    - Cărțile ADEVĂR DIVIN
    - În viitor
    - Lista produse
      Despre noi
    • Contact
    • Datele firmei
      Site-uri prietene
    Abraham-Hicks.com
    Despre îngeri cu Doreen Virtue
    Reiki - Aurelian Curin
    Cursuri și Terapii cu Daniela Cumpănici
    Psiholog Elisabeta Vultur
    Artist fotograf:
    portret, studio, evenimente în Brașov

    www.FotoMars.ro

     
     
    Introducere în psihanaliza freudiană și postfreudiană
    Curs universitar

    » Coperta
    Cartea este adresată în primul rând studenților la psihologie, dar și tuturor specialiștilor și nespecialiștilor interesați de psihanaliză.
    Afișat de 16045 ori.
    Cotație articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
    NeinspiratMediocruMediuBunExcelent



    •Preț raft:49.00 RON
    •Reducere:20%
    •Preț site:39.20 RON *
    Contact
    Descriere Cuprins Fragmente Condiții de livrare

    CAPITOLUL 2

    Psihoterapia. Caracteristici generale

    Psihanaliza este prima și cea mai importantă formă de psihoterapie cunoscută de cultura europeană. Ea este „inventat㔠de Freud, care se pregătise cu toată seriozitatea pentru a deveni neurolog și care obținuse rezultate notabile în neurologia de laborator, într-o perioadă când psihiatria considera că orice disfuncție psihică, inclusiv nevroza, are un substrat organic, de ordin cerebral. La început împreună cu Joseph Breuer, prietenul și mentorul său pentru un timp, apoi singur, Freud a învățat de la pacientele sale isterice că prin mijloace strict psihice se poate acționa asupra simptomelor în sensul vindecării (dispariția simptomelor). Ca „metodă cathartică”, psihanaliza își propunea, utilizând mai întâi hipnoza și apoi asociația liberă, să dezgroape evenimentul traumatic și să elibereze afectul blocat împreună cu acesta, ceea ce nu de puține ori conducea la dispariția simptomelor.

    Treptat, psihanaliza se desprinde de această optică medicală, centrată pe simptom, transformându-se dintr-o hermeneutică a simptomului într-o hermeneutică a fundamentelor personalității, ceea ce echivalează cu o deplasare a interesului de la terapie la profilaxie. Nu atât dispariția simptomelor preocupă psihanaliza matură, ci conflictele psihice structurale generatoare de diverse simptome punctuale. Dacă dizolvarea unui simptom prin dezvăluirea cauzelor sale inconștiente directe nu exclude apariția unui alt simptom, analiza conflictelor de bază ale nevrozei, cum ar fi conflictul oedipian, face puțin probabilă apariția altor simptome de țip nevrotic.

    Exemplu:

    Dacă pacienta despre care vorbește Freud în studiul „Predispoziția la nevroza obsesional㔠ar fi beneficiat, după prima manifestare a nevrozei sale (isterie de angoasă), de un tratament psihanalitic adecvat, ea nu ar fi schimbat această formă pe o alta mai gravă (nevroza obsesională). Analiza inițială nu s-ar fi limitat la fixația oedipiană care a produs nevroza de angoasă, ci ar fi cuprins și fixația mai veche din faza pregenitală (sadic-anală) cauzatoare a nevrozei obsesionale.

    Psihanaliza este o psihoterapie cauzală, fie că abordează simptomul, ca în faza începuturilor („Studii asupra isteriei”), fie că abordează fundamentele personalității, ca în faza matură.

    Dispariția simptomelor, care-I preocupa pe Freud la început, nu se realiza prin acțiune a psihică asupra simptomelor, ca în cazul abordării prin sugestie hipnotică, ci prin conștientizarea „traumei infantile”, care se afla la baza simptomului. „Vindecarea” ca maturizare psihică, presupunând interesul pentru conflictele fundamentale ale personalității, caracteristică pentru psihanaliza matură, se realizează prin conștientizarea și depășirea respectivelor conflicte, care se manifestă ca disfuncții psihice (trecute, prezente și viitoare).

    Ca o consecință directă a orientării cauzale a psihanalizei ca psihoterapie, trebuie menționat caracterul nondirectiv. Psihanalistul nu urmărește să modifice comportamentul analizandului său orientându-l într-o anumită direcție prin sugestie sau recomandări directe, utilizând ascendentul psihic pe care-l are față de acesta. O asemenea modificare de comportament produsă prin influența psihoterapeutului riscă să fie pasageră, adică să dureze doar atâta timp cât această influență se exercită, ceea ce presupune instituirea unei relații de dependență față de terapeut. Din punct de vedere psihanalitic, un comportament poate fi modificat durabil doar prin accesul la motivația sa profundă (inconștientă), prin conștientizarea sa, motivație care se dovedește de cele mai multe ori anacronică (neadaptată) personalității adulte. Doar extinderea Eului conștient prin includerea motivațiilor inconștiente datând din perioadele timpurii ale formării personalității asigură, într-o primă fază a psihanalizei, un control mai bun asupra comportamentului, pentru ca în faza terminală și în cea care urmează încheierii terapiei să se instaleze modificări durabile ale comportamentului.

    Psihanaliza este o psihoterapie nondirectivă

    Deoarece accesul direct al unui terț la desfășurarea procesului psihanalitic este imposibil, profanul doritor de informații are la dispoziție doar surse indirecte, cum ar fi: prezentări de caz realizate de psihanaliști, printre care și cele cinci cazuri celebre analizate de însuși întemeietorul psihanalizei, descrierile literare de tipul romanului, realizate de pacienți sau de analiști, dintre care, în România, este cunoscut Cuvinte care eliberează. Romanul unei psihanalize de Marie Cardinal (Editura Trei), precum și Nu ți-am promis niciodată o grădină de trandafiri de Hannah Green (Editura Trei), filmele care prezintă prin intermediul imaginilor secvențe din psihanalize fictive. Deși în momentul de față sunt țări (Germania) în care se practică sistematic, bineînțeles cu acordul pacienților, înregistrarea sonoră a dialogului psihanalitic sau filme în care pot fi vizionate simulări ale unor faze ale psihoterapiei analitice (de exemplu, interviul preliminar), profanul, situație în care se află studentul la psihologie audient al prezentului curs de introducere în psihanaliză, dispune doar de informații din prima categorie. Caracterul indirect al acestora poate induce idei false despre natura psihoterapiei psihanalitice. Printre cele mai răspândire idei de acest tip este aceea că psihanaliza ca psihoterapie este un demers exclusiv intelectual în care dialogul dintre terapeut și pacient urmărește interpretarea materialului furnizat de cel din urmă: simptome, vise, acte ratate, asociații verb ale, amintiri etc. Hermeneutica aceasta de tip intelectual ar conduce la conștientizarea motivațiilor inconștiente și, implicit, la dispariția simptomelor sau a conflictelor profunde. De fapt, așa cum comunica o analizandă, „niciodată înainte de a începe analiza nu m-am gândit că urmează să simt ceva pentru psihanalist” – factorul afectiv este foarte important în psihanaliză.

    Transferul, fenomenul psihic pe care se bazează psihanaliza, este de natură preponderent afectivă.

    Descoperit pe parcursul dezvoltării psihanalizei și teoretizat pentru prima dată sistematic în 1912 în articolul lui Freud „Despre dinamica transferului”, transferul devine treptat motorul curei psihanalitice, iar interpretarea transferului, principalul instrument tehnic. Freud a folosit termenul german „Ubertragung” pentru a desemna fenomenul central al psihanalizei, deoarece el descrie foarte bine ceea ce se întâmplă: în condițiile specifice cadrului psihanalitic, analizandul proiectează asupra analistului atitudini, moduri de relaționare și mai ales dorințe și sentimente pe care, în prima sa copilărie, le-a dezvoltat față de figurile parentale, precum și față de alte figuri familiale apropiate. Transferul este în mod esențial o repetiție, o re trăire a trecutului în legătură cu persoana analistului. Dacă una dintre cele mai vechi, mai puternice și mai constante dorințe ale umanității este mișcarea liberă în timp, atât înspre viitor, cât și înspre trecut, atunci psihanaliza poate satisface această dorință cel puțin sub aspectul întoarcerii în trecut. Senzația de realitate a trăirii transferențiale este suficient de puternică pentru a susține această afirmație. De aceea, psihanaliza mai poate fi definită și ca o re trăire prescurtată a vieții.

    Intervenția psihanalistului în raport cu transferul constă în esență în a pune în evidență caracterul inadecvat al atitudinilor și sentimentelor transferențiale, inadecvare care se manifestă sub trei aspecte principale: temporal, al persoanei vizate și al Eului analizandului. Motivația și comportamentul persoanei presupun, alături de aspectele conștiente, și aspecte inconștiente, care țin de anii primei copilării, anacronice față de prezent, adresate, în fond, nu analistului, ci părinților și, prin urmare, egodistone (neacceptabile pentru părțile mature ale Eului). Prin interpretarea transferului, care conștientizează aceste inadecvări, analizandul este pus în situația de a realiza o retrăire corectivă. Modificarea schemelor de gândire, afective și de comportament este rezultatul înregistrării inconfundabile și repetate pe parcursul analizei, a caracterului inadaptat al acestora, ceea ce deschide posibilitatea depășirii blocajelor de dezvoltare și adoptării de modalități noi, mature (adaptate) de relaționare.

    Deși transferul este un fenomen care se produce în toate situațiile de viață, cadrul analitic urmărește, prin articularitățile sale, să-l favorizeze. Dacă în orice situație de viață, dar în special în relațiile de autoritate (profesor – elev sau student, medic – pacient, supraordonat ierarhic subordonat ierarhic), precum și în relațiile de iubire, trecutul nostru este prezent în proporții diferite, uneori îngrijorător de mari, fără ca această prezență să poată fi controlată, psihanaliza, prin cadrul în care se desfășoară, își propune să stimuleze actualizarea trecutului pentru a-l putea controla. Particularitățile cadrului psihanalitic menite a stimula transferul sunt: constanța și neutralitatea ambianței. Atât constanța, cât și neutralitatea permit realizarea a ceea ce în etologie se numește „experiment de izolare”. Subiectul este ferit de stimulii mediului său obișnuit, întotdeauna personalizați, și pus în situația de a proiecta conținuturile psihicului său.

    Din punctul de vedere al neutralității, cabinetul ideal ar trebui să fie o încăpere cu pereții albi, în care să nu se afle decât
    mobilierul strict necesar procesului analitic, adică divanul pentru analizând și fotoliul analistului, precum și o masă cu două scaune de cealaltă parte a camerei pentru întrevederile preliminare, așa cum am văzut la președintele Societății Germane de Psihanaliză, domnul Boehleber. În ultimele numere ale revistei Asociației Psihanalitice Internaționale sunt prezentate fotografii ale cabinetelor diferiților psihanaliști din țările Europei, ceea ce permite înregistrarea gradelor de abatere de la neutralitatea absolută. Astfel, putem vedea pe pereți fie diplome care atestă competențele profesionale ale psihanalistului, fie tablouri. De asemenea, divanul prezintă diferite grade de austeritate, deci de neutralitate, fapt care relativizează cerința neutralității cadrului.

    Mai importantă, poate, decât neutralitatea cadrului, neutralitatea analistului nu se reduce la aspectele exterioare, cum ar fi vestimentația (care trebuie să fie discretă și constantă) sau comportamentul, exprimat paradigmatic prin zâmbetul binevoitor, ci se exprimă esențial prin dimensiune a interioară: psihanalistul nu trebuie să introducă în relația terapeutică problemele personale, fapt care ar îngreuna sau chiar ar face imposibilă analiza transferului.

    Cadrul psihanalitic nu creează, ci doar stimulează transferul.

    Una dintre cele mai sugestive metafore pentru ilustrarea procesului analitic bazat pe dezvoltarea și analiza transferului este cea cinematografică: analizândul proiectează pe „ecranul alb” pe care-l reprezintă psihanalistul filmul vieții sale, ceea ce-i permite, datorită intervențiilor acestuia, în special a interpretărilor transferului, să conștientizeze și să deblocheze punctele de blocaj ale dezvoltării sale. Dar este și poate fi psihanalistul într-adevăr un ecran alb? Istoria mai îndepărtată și mai recentă a psihanalizei demonstrează că nu.

    Psihanalistul dezvoltă reacții afective inconștiente față de analizând – transfer și contratransfer.

    Ca orice ființă umană, psihanalistul manifestă în mod spontan reacții afective inconștiente de tipul transferului față de ceilalți oameni, inclusiv față de analizând. Începuturile psihanalizei,

    Pag. 23 – 29


    A apărut în: 2012-10

    Fii primul care își spune opinia!

    e-Mail-ul dvs.
    Numele dvs.
    Mesajul:
     Articole de același autor, Vasile Dem. Zamfirescu: 
    În căutarea sinelui
    De la filosofie la psihanaliză în comunism


     Cele mai noi 9 articole la ,,Psihologie“ -> ,,General“ 
    Antrenează-ți creierul!
    Strategii și tehnici de transformare mentală
    Jung & Moreno
    Eseuri asupra teatrului naturii umane
    Dansul fricii
    Cum să învingi anxietatea, frica și rușinea, ca să ajungi la cea mai bună și mai curajoasă versiune a ta
    Vezi toate articolele de la domeniul ,,Psihologie“ -> ,,General“
     Cele mai noi 9 articole la Editura: Trei  
    12 reguli de viață
    Un antidot la haosul din jurul nostru
    Trei prieteni, în căutarea înțelepciunii
    Un călugăr, un filosof și un psihiatru ne vorbesc despre lucrurile esențiale
    Povestea ta a început demult
    Cum să vindeci traumele familiale moștenite
    Vezi toate articolele de la Editura: ,,Trei“
     Cele mai noi 9 articole la colecția Psihologie / Psihoterapie  
    Copiii abandonați ai României
    Privațiune, dezvoltare cerebrală
    Terapia prin jocul cu nisip (Sandplay)
    Drumul creator al dezvoltării personalității
    Analiza viselor
    Note ale seminarului susținut între 1928 și 1930
    Comunicarea umană
    Pragmatică, paradox și patologie
    Minți conducătoare
    Istorii de viață ale liderilor mondiali
    Vezi toate articolele de la colecția ,,Psihologie / Psihoterapie“


    Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN

    Noutăți pe site


    Retipăriri

     
     
    Executat în 0.9652 secunde
    Sugestie: Apăsați CTRL+D pentru a adăuga acest site la favorite.