www.FotoMars.ro

Ghidul de dietetică nu este o culegere de reţete-miracol pentru a slăbi „peste noapte”, înainte de vacanţele de vară, ci o expunere practică de reguli „umane” care ne lasă plăcerea de a mânca bine sau, pur şi simplu, de a savura din plin viaţa.

INTRODUCERE

Hrănirea este o necesitate naturală pentru toate fiinţele vii. Oamenii au căutat dintotdeauna să combine diferitele alimente pe care le-a oferit natura, urmând evoluţia civilizaţiilor în timp, ei şi-au perfecţionat modurile de preparare a hranei.

Toate aceste îmbunătăţiri au dus la moduri unitare de alimentaţie, în funcţie de epoci şi culturi. Acest proces din ce în ce mai elaborat şi mai agreabil de a se hrăni al oamenilor a dus la apariţia „bucătăriei”.

Bucătăria franceză este cunoscută de mult timp pentru rafinamentul ei, pentru bogăţia şi varietatea reţetelor. Ea se situează pe primul loc în lume, alături de bucătăria chinezească şi de cea italiană. S-a ajuns, astfel, ca atât în interiorul ţării, cât şi în afara ei unele oraşe să fie asociate unui fel de mâncare specific: Strasbourg şi varza acră, Marsilia şi ciorba de peşte, Toulouse şi fasolea cu afumături, Caen şi ciorba de burtă etc.

Ca şi alte elemente ale vieţii cotidiene, bucătăria a trebuit să evolueze, să se adapteze şi chiar să se supună modei. Invazia restaurantelor rapide (fast-food-urile) determină o mare parte a populaţiei să se alimenteze prost: sunt din ce în ce mai multe persoane supraponderale sau care suferă de obezitate, iar copiii, seduşi de publicitatea atractivă, îi întrec adesea pe adulţi în acest mod nefast de a se alimenta.

Aşa încât, în fiecare an, în preajma zilelor frumoase un mare număr de femei precum şi unii bărbaţi se lansează în căutarea ultimelor noutăţi în materie de regimuri.

Vă aflaţi în faţa unui chioşc de ziare şi deodată un titlu de pe o revistă atrăgătoare vă reţine atenţia: „Cum să pierzi 10 kg în 15 zile.”

Sau: sunteţi în sala de aşteptare a dentistului dumneavoastră, răsfoiţi nişte reviste şi pe o pagină a uneia dintre ele vedeţi scris: „Mange Graisse , noul medicament care devorează adipocitele”.

Sau tocmai v-aţi întâlnit o prietenă pe care n-aţi mai văzut-o de aproape un an. O ştiaţi „durdulie” iar acum, spre marea dumneavoastră mirare, confirmă prin viu grai ceea ce vedeţi: „Am pierdut 25 de kilograme cu faimosul regim

„Jumătate smochine, jumătate struguri”.

V-aţi prins adesea în acest joc care constă în a încerca mereu ultima metodă care pretinde că slăbeşte. Din nefericire, iluziile dumneavoastră s-au împrăştiat, probabil, după primele zile de încercare a faimosului regim sau a miraculosului, medicament. Şi câte regimuri trebuie să fi încercat!

Marea majoritate a acestor femei nu au de pierdut decât patru sau cinci kilograme. Dar faptul reuşeşte să le afecteze, moralul lor oscilând permanent între perioade de euforie şi perioade de depresie, toate acestea pentru că silueta lor nu este conformă unei siluete de „top model”. Cu timpul, aceste nevinovate kilograme devin o obsesie, o sâcâială permanentă.

Acest laitmotiv, „slăbitul”, apare în fiecare an o dată cu venirea verii. Startul cursei pentru slăbire reuneşte foarte multe candidate, convinse toate că vor ajunge cu brio la capăt. Dar iată, această cură este presărată cu tot felul de capcane, de la medicamentele miraculoase pana la regimurile fulgerătoare. Candidatele la slăbire, s-ar putea crede, preferă să se hrănească cu promisiuni, decât să consulte un specialist al acestei arte care este nutriţia.

Aşadar, vreţi să slăbiţi?

Această lucrare a fost realizată pentru a vă ghida prin labirintul creatorilor de regimuri. Vreţi să slăbiţi fără să fiţi supusă la constrângeri, fără privaţiuni excesive, fără să fiţi obligată să vă gândiţi la golul din stomac?

Această carte vă poate ajuta!

De ce ne îngrăşăm?

Viaţa modernă ne face pe cei mai mulţi dintre noi să luăm masa în afara cadrului familial. Adesea ni se întâmplă să sărim masa de prânz; şi nici poftă, de mâncare ne prea mai avem. Ne lipseşte timpul să luăm masa corect şi ne mulţumim cu o gustare rapidă la micul restaurant din colţ, chiar lângă locul de muncă. După-amiază, când simţim un gol în stomac, scoatem din ultimul sertar al biroului un pachet de biscuiţi, o ciocolată sau o bucată de brânză; şi fiindcă trebuie să facem să alunece această gustare, ne ducem la automatul de băuturi şi luăm un sifon.

Pe parcurs constataţi că aţi luat câteva kilograme în plus; şi totuşi aveţi impresia că nu aţi mâncat prea mult. Începeţi să fiţi conştientă că aceste câteva kilograme suplimentare vă fac dizgraţioasă. Apoi vine momentul în care nu mai puteţi să îmbrăcaţi o pereche de pantaloni, să închideţi cureaua sau nasturele de la guler ... Timpul trece, vara se apropie, vară pe care aţi hotărât să o petreceţi la malul mării; va trebui să înlocuiţi fusta sau pantalonii cu costumul de baie ... Trebuie să acţionaţi!

În perioada de toamnă, iarnă, până în primăvară, aţi mâncat incorect fără să fiţi foarte conştienţi de aceasta. În micul restaurant din colţ aţi consumat, zi după zi, gustări bogate în calorii. Lucru valabil şi în cazul celor care au mâncat doar un sandvici la masa de prânz, iar golul din stomac de după-amiază şi l-au umplut cu o bucată de ciocolată. Toată această ronţăială nevinovată v-a adus un lung şir de calorii excedentare.

Este adevărat că multe persoane acumulează, cu fiecare an, tot mai multe kilograme. Dar este tot atât de adevărat că alte persoane nu au decât 4 sau 5 kilograme în plus. Pentru acestea din urmă un regim scurt de cincisprezece zile va rezolva micul excedent de greutate, ajutându-le să-şi regăsească rapid forma.

Principiul este totuşi simplu: dacă mâncaţi mult, reduceţi raţia alimentară şi veţi slăbi!

Mulţi vă vor spune că mănâncă puţin şi totuşi se îngraşă. Nu sunt sinceri cu ei înşişi. Este însă posibil ca un exces de greutate să fie provocat de un motiv patologic neştiut sau nediagnosticat de medic, ceea ce este, din fericire, puţin frecvent.

În majoritatea cazurilor, ne îngrăşăm întrucât comitem erori de alimentaţie repetate, erori de care nici nu suntem conştienţi, şi care pe măsură ce trece timpul se transformă în obişnuinţă. Iar aceasta poate să dureze ani.

Astfel, când îl întreb pe cel mai bun prieten al meu, care s-a „rotunjit” semnificativ, ce a mâncat la prânz, el îmi răspunde: „Doar o porţie de spaghete”, iar eu îi răspund: „Ca şi mine”. Doar că, pentru el, o porţie normală de spaghete înseamnă 300-350 de grame. Pentru mine, nu reprezintă decât aproximativ 100 de grame. După trei, patru ani, prietenul meu va fi luat, cu uşurinţă, zece kilograme în plus. Cât despre mine, eu îmi voi fi menţinut greutatea constantă.