www.FotoMars.ro

Vorbeşte cât mai repede cu el. Chiar dacă nu vrea să îţi vorbească chiar acum, exprimă-i dorinţa ta de a-l ajuta. Fii răbdătoare şi tolerantă cu el. Dacă, de douăsprezece ani fiul tău este condus tot timpul, de către toată lumea, este greu să creadă în el însuşi şi să creadă că părinţii lui îl iubesc cu adevărat. Ai încercat să verifici dacă ceea ce îi impui este util pentru el? Nu faci acest lucru mai degrabă de dragul imaginii de "părinte bun", aşa cum ai învăţat de la părinţii tăi sau imaginea pe care ţi-ai construit-o singură? Majoritatea copiilor de azi îşi spun: Se pare că părinţii mei mă iubesc, dar de ce se poartă aşa? Dacă m-ar iubi cu adevărat s-ar interesa de ce vreau eu, ce trăiesc eu şi ce simt, mai degrabă decât să mă forţeze să trăiesc aşa cum cred ei de cuviinţă. Trebuie să mărturisesc că aceşti copii au dreptate. Totuşi, aceşti copii trebuie să accepte faptul că părinţii lor îi iubesc, aşa cum au fost şi ei iubiţi de proprii lor părinţi. Nu cunosc alte mijloace pentru a-şi exprima dragostea.
Până la urmă aţi putea, tu şi soţul tău, să îi explicaţi că faceţi tot ce ştiţi voi mai bine şi că este sigurul mod de a fi părinte, pe care îl cunoaşteţi. întrebaţi-l cum ar fi pentru el un părinte ideal. Găsiţi un mijloc de a ajunge la o înţelegere cu el, luând în considerare limitele fiecăruia. Fiul vostru trebuie să accepte faptul că nu vă puteţi schimba de la o zi la alta. Prin eforturile tuturor, veţi avea parte de mai multă fericire, deoarece veţi avea inima mai deschisă. Acesta este primul motiv pentru a avea copii: să înveţi să iubeşti mai mult datorită lor.

Cum să mă port cu un copil de patru ani care este foarte posesiv? Se trezeşte în fiecare noapte şi se scoală la ora 4.30 dimineaţa. Este un copil foarte descurcăreţ, foarte inteligent şi chiar precoce pentru vârsta lui.
Se pare că există tot mai mulţi astfel de copii foarte energici, iar părinţilor le este greu să ţină pasul cu ei. Este important să nu îi reţinem pe aceşti copii hiperactivi. Încurajează inteligenţa copilului tău prin jocuri interactive. Totuşi, explică-i că voi, părinţii nu trebuie să suportaţi consecinţele faptului că lui nu îi este foame. Spune-i că este liber să se trezească în cursul nopţii şi să se scoale dimineaţa devreme, atâta timp cât rămâne în camera lui şi respectă somnul celorlalţi. Trebuie să fii foarte fermă cu el, dacă nu, vă va invada complet. Cu cât copilul este mai mic, atunci când începi să fii fermă cu el şi să îl faci să vă respecte spaţiul, cu atât va fi mai uşor şi pentru el şi pentru voi. A fi rigidă ar însemna să vrei să îl convingi pe copil că trebuie să doarmă, deoarece consideri că un copil are nevoie de un anumit număr de ore de somn pe zi, pentru a fi sănătos. De asemenea, este important să ajungi la o înţelegere cu el, referitor la ce ar trebui să faceţi dacă el nu vă respectă spaţiul şi vă face să pierdeţi ore de somn. Dacă este cazul, faceţi ceea ce aţi convenit, altfel nu vă va respecta.
În plus, este recomandat să reduceţi cât mai repede cantitatea de zahăr pe care o consumă un copil hiperactiv. Daţi-i doar zaharuri naturale. Este important să îşi dea seama el însuşi că se simte mult mai bine atunci când mănâncă mai puţine dulciuri. întreabă-l periodic cum se simte în timp ce îi reduci treptat porţia de dulciuri (cereale dulci, sucuri etc.)

Cum să-l îndrum pe copilul meu care nu este în stare să îmi spună că mă consideră nedrept? li spune mamei lui, dar mie, tatăl lui, nu îmi poate spune nimic.
Tu eşti cel care poţi să îi vorbeşti primul şi să îi spui că ştii că se simte nedreptăţit, întreabă-l ce înseamnă pentru el "a fi corect". Apoi, explică-i propria ta părere despre corectitudine, despre dreptate. Este foarte posibil ca noţiunea ta de dreptate să fie diferită de a lui. Sunt aproape sigură că acest lucru se întâmplă mai ales atunci când te străduieşti să fii corect, când fiul tău te consideră nedrept. Uneori viaţa este plină de ironie. Comunicând cu el, ai putea să rezolvi această diferenţă. Şi mai ales, nu încerca să îl convingi de propria ta viziune asupra dreptăţii. Încearcă să ajungeţi la o înţelegere, la un compromis împreună. Fiţi complici, în loc să fiţi adversari. Ai putea, de asemenea, să profitaţi de această ocazie pentru a-i mărturisi fiului tău nedreptatea pe care o simţeai în relaţia cu tatăl tău, când erai copil. Eşti conştient de acest lucru? îmi permit să fac această afirmaţie, deoarece, conform legii compensaţiei, copiii noştri ne acuză întotdeauna de aceleaşi lucruri de care îi acuzam şi noi pe părinţii noştri. Acest lucru ne ajută să avem mai multă compasiune pentru aceştia din urmă.

Sunt de acord cu teoria dumneavoastră despre dragostea necondiţionată, dar nu reuşesc să o pun în practică. Cum aş putea să reuşesc să îmi iubesc fiul, fără să am aşteptări faţă de el sau pentru el?
Poţi avea aşteptări, speranţe şi vise pentru fiul tău. Este un lucru foarte normal pentru un părinte. Ai putea să îi împărtăşeşti acest lucru. Dar fiul tău are nevoie să simtă că îl iubeşti şi atunci când nu răspunde aşteptărilor tale. Unul dintre secretele fericirii este acela de a fi capabil să fii fericit chiar dacă aşteptările tale nu sunt împlinite.
Copiii nu suportă să se simtă obligaţi să răspundă aşteptărilor părinţilor lor, pentru ca aceştia să se simtă fericiţi. Orice ar fi, învaţă să ai încredere în fiul tău. Dacă nu răspunde aşteptărilor voastre, înseamnă că are fără îndoială altceva de trăit, în funcţie de planul său de viaţă, pe care nu îl cunoşti, În plus, verifică de unde provin aceste aşteptări ale tale. Fac parte din visele pe care nu le-ai îndeplinit pentru tine însuţi? Sau provin din credinţele pe care încerci să le transmiţi fiului tău? Sunt motivate doar de sentimentul că fiul tău ar fi mai fericit astfel? Mărturiseşte-i ceea ce descoperi în tine în timp ce îţi pui toate aceste întrebări.

Am trimis-o pe fiica mea într-o şcoală secundară particulară şi sunt mândră de acest lucru. Dar consider că nu învaţă destul de mult, chiar dacă ea spune că da. Am avertizat-o că, dacă va trebui să repete anul, nu voi vrea să plătesc încă o dată pentru acelaşi lucru şi că va trebui să meargă într-o şcoală publică. Asta înseamnă că o stresez prea mult?
Mai întâi, există un angajament concret de la începutul anului, între voi două, cu privire la acest fapt? Există o înţelegere clară între voi două?