4028 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Șamanul și Christul Memorii amerindiene |  » Coperta | În civilizația noastră care de-abia începe să devină conștientă de rătăcirile sale și de necesitatea de a redescoperi o sacralitate fundamentală fără dogmă sau frontiere, această carte în legătură directă cu prezentul nostru este o reală invitație de a se redresa, de a se uimi apoi de a iubi. | Afișat de 535 ori. |
| Preț raft: | 89.25 RON | |
Reducere: | 10% | Preț site: | 80.32 RON
* | |
Contact
|
Nu
e de căutat ceva ce, în realitate, nu este ascuns. Așteptăm, pur și simplu, ca
acest ceva" să vină să ne găsească în cea mai justă deschidere a noastră.
Afară, ramurile începură să trosnească încă și mai tare, iar
vântul să sufle printre pini, răspândind uneori împreună cu el cântul hipnotic
al râului. De vreme ce refuzam să mă las furat de un somn pe care îl consideram
la fel de absurd ca și cele precedente, am decis să mă așez pe cât am putut de
bine în coliba mea... și nu-mi păsa nici că mușchii spatelui mă dureau, nici că
bărbia îmi cădea în piept. Cel puțin aș avea demnitatea unei intenții de
verticalitate.
În această atitudine în care se
întrepătrundeau crispare, descurajare și valuri de renunțare s-a întâmplat în
sfârșit ceva. Gânduri și forme imposibil de stăvilit îmi acaparară puțin câte
puțin persoana. Mă împinseră să oftez îndelung și îmi provocară o veritabilă
stare de șoc împotriva căreia nu puteam face nimic.
Erau gânduri de dorință,
gânduri teribil de carnale și pulsații senzuale cum nu mai cunoscusem niciodată
de la primele mele emoții adolescentine. Erau forme și corpuri, chemări sau
ceea ce presupuneam ca fiind astfel. În sfârșit, erau fețele și siluetele unora
dintre fetele din sat... până la parfumul pielii lor. Erau chiar și râsetele
lor, întotdeauna puțin batjocoritoare la adresa mea, ciudatul și taciturnul.
Am simțit că tresar. Prezențele
lor erau atât de intruzive, atât de tiranice! Chemasem cu toată forța mea
spiritul unui animal care să îmi ofere mușcătura sa de suflet și iată că eram
eu cel care deveneam animalic sau, mai degrabă, uman într-un mod fundamental,
așa cum nu-mi închipuisem niciodată că aș fi putut să fiu.
Ce sa fac? Eram sub influența
absolută a propriilor simțuri și mă supuneam lor cu o plăcere despre care o
singură părticică din mine mai îndrăznea să se întrebe dacă trebuia să-i
provoace rușine. Era ea, această anarhie a cărnii, cea care înlesnea trecerea
portalului către bărbatul adevărat, către inevitabilul războinic ce trebuia să
devin?
Și vraciul, scrutătorul de
suflete, unde era el cu a sa căutare a înțelepciunii și cu măiestria sa atât de
mult așteptată? Evaporat. Dizolvat. Cred că am plâns în hohote, cu corpul
cuprins de emoții și cu inima răvășită. Ce vraci amărât ar fi urmat să fiu dacă
aș fi devenit vreodată unul!
Am impresia că la fel s-au
succedat încă două zile și două nopți. Ritmurile mele de veghe și de somn se
inversaseră fără cea mai mică coerență.
Am sfârșit totuși prin a găsi
un posibil sens unei astfel de anarhii a universului meu interior. Acesta s-a
dezvăluit pe măsură ce am acceptat natura probabilă a ceea ce mi se întâmpla și
a impulsurilor carnale care mă aspirau în vâltoarea lor. Din când în când, eram
chiar traversat de frisoane care plecau de la baza spatelui și care se pierdeau
printre rădăcinile firelor mele de păr. Odată cu ele, propriul meu sol interior
tremura, se reorganiza.
Și apoi ce?", m-am
trezit, în cele din urmă, auzindu-mă spunând ca și cum o parte necunoscută a
ființei mele ieșea brusc la iveală pentru a-mi oferi o mică lecție.
Da, și ce? Ți-e frică de
corpul și de inima ta? Ai fi singurul aici! Cine te crezi? Coboară mai întâi
dacă pretinzi că vrei să urci!"
Era o lecție în același timp
usturătoare și liniștitoare. De ce mă limitasem până atunci la chemarea pădurii
și a spiritelor care o locuiesc? Aveam un corp și el trebuia să trăiască!
Am deschis
ochii... Linxul nu mai era pe creanga lui. Atunci, adunându-mi toate forțele,
m-am ridicat, mi-am strâns din nou curelele care îmi țineau jambierele și mi-am
reluat mersul. Intenția mea se schimbase totuși. Fără ezitare, imediat ce aș fi
ajuns aproape de o stâncă mare înconjurată de pini foarte înalți și maiestuoși,
urma să o iau oblic către est și nord pentru a ajunge pe malul lacului și apoi
în noul sat al clanului Ursului. Nu era atât de departe...
Ce senzație reconfortantă îmi
crease revederea mandallei mele" încă atârnată de marele Copac-Învățător!
în afară de strigătele câtorva copii care se jucau în zăpadă, de lătratul unei
haite de câini și de panglicile de fum care se strecurau prin acoperișuri,
satul lăsa impresia unui somn profund.
Imediat după un salut rapid
adresat Migounei, surorilor mele și apoi celor din familia mea cu care
împărțeau casa, eram deja lângă Tsehaweh. Era lungit la nivelul solului, lângă
un foc, acoperit cu tot felul de piei. La apropierea mea, bătrânul - care părea
că doarme - a întredeschis totuși pleoapele.
E întotdeauna așa, acum",
murmură sagamo care, vădit fericit de sosirea mea, ținuse să mă însoțească. Nu
ne mai prea recunoaște și zice lucruri pe care nu le înțelegem. Asta e...
Vântul mătură întotdeauna totul. Mâine va veni să ne ia pe noi..."
Ce puteam să-i răspund? Acolo
unde unii ar putea să vadă fatalitate, nu era decât luciditate și înțelepciune.
Nu era trist... Era povestea eternă a omidei, a crisalidei și a fluturelui. Ne
dădea încredere în eternitate...
La lăsarea întunericului, după
ce am explicat motivul venirii mele, după ce am mărturisit întrebările care mă
frământau în sânul noului meu sat, precum și întâlnirea mea cu linxul, sagamo
și vreo zece Bătrâni judecară că era bine să ne reunim în Casa Spiritelor, un
fel de colibă mare cu acoperișul înălțat.
Potrivit Tradiției noastre,
acolo atârnam măști și împlântam în pământ reprezentări ale Puterilor
invizibile cu care clanul nostru încheiase pacte de câteva generații.
Era Casa călătoriilor",
cea de unde sufletele puteau să-și ia zborul mai ușor decât de altundeva pentru
a intra în contact cu siluetele trecutului și cu schițele viitorului sau chiar
să invite spiritele să se exprime... Două Babe cu leacuri" erau prezente,
de asemenea, alături de noi. Știam că una dintre ele, căreia i se spunea Katsitsanoron,
putea face ca Strămoșii să vorbească prin intermediul ei; în mod evident,
pentru mine era mai degrabă ea cea care l-ar fi putut înlocui pe Tsehaweh, nu
eu. Nimic mai just, în ciuda a ceea ce mi-a fost anunțat în urmă cu multă
vreme. Pe de o parte, nu mai trăiam acolo și, pe de alta, ea trezea respectul
cuvenit vârstei și cunoștințelor sale.
Îmi amintesc... Era atât de
frig în jurul micului foc pe care îl aprinseserăm și care abia reușea să ne
lumineze chipurile brăzdate!
Pentru a forma un cerc,
obiceiul ceruse să ne așezăm în semilună pentru a întregi cealaltă semilună
formată de reprezentările din lemn și pene ale Prezențelor cărora doream să ne
adresăm. Se oferiseră, bineînțeles, ierburi din abundență tăciunilor, iar
tobele răsunaseră îndelung...
Cred că nici unii, nici alții
nu știam exact ce așteptam de la această ceremonie, totuși, aveam cu toții
nevoie de sfaturi, fiecare cu propriile întrebări. Cât despre mine, confruntat
cu lenta plecare anunțată a lui Tsehaweh, sufocarea și frustrarea pe care le
simțeam în comunitatea vecină, a clanului Corzii, însemnau mult prea puțin. O
exprimasem cu modestie și stângăcie în fața tuturor, dar mi se răspunsese
imediat: Și secretul Linxului?".
A apărut în: 2021-07 |
Fii primul care își spune opinia! |
|
 | Terapia tatălui Cum să îți vindeci problemele legate de tată, astfel încât să te poți bucura de viața ta |
|
|
|
|
 | Vindecă-ți corpul Cauzele mentale ale bolilor fizice și modalitățile metafizice prin care acestea pot fi vindecate |
|
 | Codul emoțiilor Cum îți poți elimina emoțiile nerezolvate captive pentru a te bucura de o sănătate perfectă, de iubire și de fericire |
|
 | Emoțiile negative Cum să ne eliberăm de frică, anxietate, tristețe, furie, agresivitate, rușine |
|
|
|
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|