Am vânat OZN-uri şi extratereştri :. Emil STRĂINU, dr. :. Darclée :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Universul este infinit în spaţiu şi timp, materia are o infinitate de forme de manifestare, deci extratereştrii... Există... trebuie doar să-i descoperim dacă n-au făcut-o ei cumva mult mai demult!

Autor: Emil STRĂINU, dr.

Editura: Darclée

Colecţia: The Alien Hunter Group

Afişat de 22078 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	78.75 RON

	•Reducere:	10%
	•Preţ site:	70.87 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

    Conform unei paradigme, ştiinţa nu poate să abordeze întreaga realitate. Poate să abordeze doar lucrurile care pot fi aduse în laborator sau care pot fi observate suficient de către orice observator imparţial.
    Se conturează, astfel, un prim posibil răspuns: acceptarea existentei si interferenţei cu umanitatea a unor civilizaţii superioare ar reconfigura puterile acceptate în prezent, interacţiunile acestora, dependenţele stabilite în timp şi înrădăcinate în mentalităţi.
    Pierderile establishmentului existent ar fi enorme şi ireversibile. Reconfigurări dramatice ar avea loc în societate, pentru reacordarea nu doar cu cele lumeşti, ci, mai ales, cu faptul coabitării cu puteri cosmice.
    Aşadar, ar fi imposibil un acord global de tipul „Ei există, dar – în anumite limite – nu ne vor deranja istoria; continuăm ca şi cum nicio dezvăluire nu ar fi avut loc"... un astfel de acord, deci, ar fi imposibil.
    In acest context, pot fi menţionate rezoluţiile „neutre" ale unor comisii de investigare, care afirmă atât caracterul inexplicabil al unor fenomene aerospaţiale neidentificate, cât şi faptul că nu ar reprezenta ameninţări la siguranţa naţională!
    Paradoxul a fost, desigur, remarcat dintru început. Dacă fenomenul e „neidentificat', atunci nu se poate afirma ceva atât de serios precum dacă ar constitui sau nu o ameninţare. Situaţia ne trimite cu gândul mai curând la manipulare decât la adevăr...
    O altă explicaţie a tăcerii autorităţilor în privinţa fenomenului OZN ar putea fi... fenomenul OZN însuşi.
    Acesta pare a evolua independent de orice control uman. Chiar dacă motivele – să le numim comunicabile – ar fi cunoscute şi gestionate de un cerc restrâns, unul dintre principii ar putea fi tocmai neimplicarea - în anumite limite - în evoluţia omenirii.
    Cunoaşterea „la vârf" a acestui principiu ar putea explica propagarea, la toate nivelurile autorităţilor şi în toate ţările relevante, abţinerii de la comentarii, negării sau decredibilizării împrejurărilor sau protagoniştilor.
    Revine totuşi întrebarea: dacă observarea discretă ar fi un principiu, cum s-ar explica „scurgerile", „scăpările" de la regulă, prin aşa-numitele întâlniri de aproape (de grad 1-5) sau observaţiile evidente, pe care autorităţile încearcă apoi să le facă trecute cu vederea? Să repare, adică, ridicările, accidentale sau nu, ale cortinei?
    Să ne abţinem de la continuarea acestui exerciţiu de imaginaţie, dar să păstrăm ideea că există explicaţii inteligibile, chiar şi pentru cele mai stranii fenomene sau atitudini.
    Întocmai precum în alte aspecte ale vieţii planetei, statele-superputeri sunt cele care impun linia de conduită în abordarea fenomenelor aerospaţiale neidentificate.
    În mod interesant, când vine vorba de tratarea cu mare discreţie a cazuisticii OZN, pare să existe consens general indiferent de sistemele politice sau ideologice individuale ale acestor Puteri. Fostul spaţiu sovietic, considerat potenţial furnizor de informaţii semnificative, a oferit câteva cazuri confirmate, dar nu a contribuit pe măsura aşteptărilor. Controlul total al informaţiilor şi tradiţionala lipsă a transparenţei au permis chiar evitarea folosirii mijloacelor de convingere că fenomenele OZN sunt percepţii false ale unor fenomene cunoscute.

Cine este extraterestrul J-Rod?

    Prima zi în care Dan Burisch a luat cunoştinţă cu ceea ce angajatorii săi numeau J-Rod a fost o zi semnificativa pentru el şi nu o va uita niciodată.
    Numele J-Rod apăruse cu mulţi ani mai înainte, când fiinţa capturată arăta spre litera J pe ecranul luminat al unui teleprompter care conţinea alfabetul englez şi la un simbol de pe o bară inerţială care activa o altă porţiune a aceluiaşi ecran al teleprompterului.
    Telepatic, extraterestrul a comunicat că acele simboluri îl identificau pe el însuşi. Locul 10 al literei J în alfabet împreună cu caracterul „Sigma" (referindu-se la bara inerţială cu caracterul mayaş pentru numărul 5) indicau faptul că J-Rod este reprezentat de numărul 15, semnificativ datorită faptului că măsura anii lumină de la Pământ până la o bază a extratereştrilor P-45 J-Rod de la care au călătorit spre Terra pentru a colabora în zilele noastre cu reprezentanţii umanităţii.
    Un delegat al rasei P-52K J-Rod instruit special şi care apare în situaţii deosebite a fost integrat în acea bază pentru a coordona eforturile diplomatice suplimentare ale extratereştrilor P-45 J-Rod în negocierile cu rasa Orion (P-52).
    Baza este localizată în Sistemul Gliese, în direcţia Constelaţiei Vărsătorului, care a devenit astfel originea numelui Proiectului Aquarius. Când 1-a văzut prima oară pe extraterestrul J-Rod din galerie, după ce şi el, şi alţii i-au studiat ţesuturile şi celulele timp de mai mulţi ani fără sa li se spună direct că lucrează pe material extraterestru, Dan Burisch a fost şocat de apariţia acestuia.
    În timp ce se afla în sfera de cuarţ pur, J-Rod i-a amintit iui Dan de o făptură ca o insectă mică, întunecată, cocoşată. După ce au fost informaţi despre originile lui J-Rod şi cu privire la alte aspecte pe care oamenii le cunoşteau despre rasa acestuia, Dan şi echipa lui s-au întors la analizele de laborator ale materialului extraterestru, bineînţeles, cu alţi ochi acum.
    În acest timp, Dan şi colegii săi, membrii echipei de laborator, au avut numeroase dispute interne asupra existenţei unei inteligenţe extraterestre care privea direct omenirea. Simpla lor prezenţă în perioada noastră de existenţă, venind ca echipaje de călători în timp, constituia un paradox despre care au aflat că fusese teoretizat, în cele din urmă, ca doctrină posibilă.
    Pe fondul fricii, emoţiei si uimirii absolute, şi-au dat seama (şi li s-a arătat dovada documentară) că aspectul paradoxal al călătoriei în timp, datele scoase la iveală (diferite fapte istorice din trecut) şi multe evenimente probabile viitoare constituiau miezul, singurul adevăr profund valabil cu privire la motivul pentru care guvernele lumii au menţinut prezenţa extraterestră în secret faţă de popoarele ce formează omenirea.
    Potenţialul călătoriei în timp (în ambele sensuri) este adevăratul motiv pentru care se ascunde omenirii existenţa extratereştrilor.
    La scurt timp după ce echipei lui Dan i s-a adus la cunoştinţă faptul că studiau ţesut extraterestru, echipa anterioară care se ocupa direct de extratereştri – numită AQJR1 – a fost eliminată din Proiectul Vărsător.

A apărut în: 2021-01

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro