pag. 24-25
Într-o relație dinamică, în
modelarea viziunii asupra părintelui și copilului - ca ființe aflate
într-o permanentă schimbare și evoluție, care se influențează reciproc
în mod constant. Și exact aceeași predispoziție de a gândi în termeni de
conexiuni explică interesul nostru de durată pentru copii.
În tot ceea ce facem, copiii constituie o parte importantă. Ori de
câte ori ne gândim și încercăm să rezolvăm o problemă socială sau să
ajutăm oamenii să-și recreeze relațiile, sau pur și simplu încercăm să
ne trăim viața cât mai profund, ne întoarcem mereu la centru, către ceea
ce este esențial, și ne confruntăm din nou cu preocuparea noastră
pentru copii. Când citim undeva despre crime violente, ne imaginăm
copilul care trage cu arma. Când mergem în vizită la o clinică medicală,
ne facem griji pentru copilul ai cărui părinți nu își pot permite o
îngrijire medicală de calitate. Când auzim despre distrugerea pădurilor
seculare, ne întrebăm ce se va întâmpla cu un copil care va crește fără
copaci. Ca terapeuți, munca noastră ne-a condus la subiectul căsătoriei,
aceasta ne-a condus la parentaj, care ne conduce din nou la copii.
Și la noi acasă tiparul este același. Punctul de gravitație al
vieții noastre sunt cei șase copii: doi încă acasă și alți patru care au
crescut și sunt pe cont propriu. Ei ni se află alături chiar și atunci
când închidem ușa după noi și ne dedicăm muncii de terapeuți. Când
vorbim cu prietenii, sfârșim întotdeauna prin a vorbi tot despre copiii
noștri și despre ce au mai făcut în ultima vreme. Atunci când călătorim,
ceasurile noastre interne rămân conectate la copiii pe care i-am lăsat
acasă. Vorbim despre planurile noastre de viitor, dar atenția ne este
atrasă de preocuparea pentru locul pe care copiii noștri îl ocupă în
acest peisaj necunoscut.
LEGÃTURA DINTRE COPILÃRIE ȘI PARENTAJ
De-a lungul vremii, cercetările noastre aprofundate cu privire la
subiectul căsătoriei ne-au condus permanent la observații despre
parentaj. Am descoperit că nu puteam descifra comportamentul
partenerilor de căsnicie fără să le înțelegem mai intai experiențele din
perioada copilăriei.
Aceste observații ne-au ajutat să stabilim și să trasăm cadrul
conceptual al acestei cărți. Ele ne-au oferit o perspectivă mai profundă
asupra complexității relațiilor de familie și, în cele din urmă, au
condus la dezvoltarea conceptului de parentaj conștient. Ele ne-au
ajutat să înțelegem că, într-adevăr, fiecare lucru este conectat cu
toate celelalte. Vom explora pe scurt aceste observații în cele ce
urmează și le vom discuta mai pe larg de-a lungul cărții.
Am observat că rănile pe care le primim în copilărie devin
moștenirea copiilor noștri. Când am întrebat oamenii despre experiențele
din copilăria lor, am început să înțelegem modul în care un parentaj
care lasă de dorit este transmis, prin tipare repetitive, de la o
generație la alta. Dacă un tată a primit prea multă sau prea puțină
atenție din partea părinților pe parcursul unui anumit stadiu al
propriei dezvoltări, el va avea probleme în a ști cum să-i faciliteze
propriului copil trecerea prin acea etapă. Dacă părinții lui nu s-au
ocupat cum trebuie de el atunci când avea - să zicem - treisprezece ani,
atunci el nu va ști ce să facă pentru a satisface nevoile copilului
specifice acelei vârste. Prin urmare, fiul lor va întâmpina la rândul
său probleme în a-și ajuta copiii atunci când aceștia vor împlini acea
vârstă. Și așa mai departe. Observația pe care am fâcut-o referitor la
faptul că părinții iți rănesc copiii exact în același stadiu de
dezvoltare în care ei înșiși an fost răniți ne-a transmis o mulțime de
lucruri despre problemele pe care înșiși părinții nu le-au putut
înțelege foarte bine.
Am observat că oamenii au tendința înnăscută de a se căsători și de a
deveni părinți, însă ei nu au încorporat un program despre cum să facă
aceste lucruri. Am aflat și am înțeles faptul că oamenii se căsătoresc
din motive care țin de supraviețuire, în speranța că partenerii lor vor
fi în măsură să le îndeplinească nevoile nesatisfăcute în copilărie,
însă ei nu dețin cunoștințe înnăscute referitor la modalitatea de
satisfacere a propriilor lor nevoi. Oamenii devin părinți pentru a
satisface nevoile de supraviețuire ale copiilor lor și pentru bucuria
pe... |