Menționarea stăpânirii comuniste din România, cu sinistra faimă a
„Experimentului Pitești”, se face de obicei însoțită de anumite calificative:
sălbatică, inumană, criminală. încadrarea aceasta morală atât de neobișnuită
amintește de blestemul marilor evenimente negative din istoria omenirii:
epidemiile medievale ale ciumei, năvălirile popoarelor barbare sau erupția
vulcanului Vezuviu (a cărui lavă a acoperit orașul Pompei).
Comunismul a
fost o boală distructivă adusă în tara noastră de tancurile sovietice.
Ca ideologie, el și-a propus să realizeze – zice-se – „visul de aur al
omenirii”. Scopul acesta însemna desființarea exploatării omului, egală
împărțire a bunurilor, dispariția religiei ș. a.
Țelul urmărit în
obținerea omului nou s-a dovedit însă o himeră paranoică. Se renunța adică la
chipul divin din semen și se recurgea la teroare, la spionarea aproapelui, la
minciună, la culpabilizare imaginară. Tăvălugul demonic al Răului facea ca un
număr infim de oameni să conducă după ideile lor, prin silnicie și minciună,
milioane de patrioți terorizați.
Pentru realizarea imediată a ideologiei
totalitariste trebuiau abolite vechile tradiții și reprezentanții lor. După
desființarea Monarhiei, după despărțirea Bisericii de Stat, după laicizarea
învățământului, s-a trecut la anihilarea intelectualității țării. într-o singură
noapte, zeci de mașini ale Securității puteau să adune în lagăre mii și mii de
oameni: preoți, profesori, avocați, moșieri, plugari fruntași.
Blestemul
comunismului a ajuns deopotrivă de opresiv pentru Corneliu Coposu și Mircea
Vulcănescu, ca și pentru Sandu Tudor și Maica Mihaela. Ne înfricoșează și astăzi
anii grei de osândă a celor condamnați, cum este cazul cu preotul Zosim Oancea,
deținut timp de 15 ani, cu preotul Constantin Voicescu sau cu Ion Ianolide,
căruia i s-au dat 23 de ani de pedeapsă. Când închisorile politice au devenit
neîncăpătoare, coloniile de muncă de pe întinsul Canalul^ Dunăre – Marea Neagră
și-au îndeplinit rolul lor sinistru
Fie că este vorba de acest spațiu
torționar, sau despre Aiudul cu mormintele fară cruce ale atâtor tineri, sau de
Sighet, fabrica de omorât intelectualii și foștii conducători, toate demască
fața nevăzută a socialismului bolșevic.
Te îngrozesc nenumăratele
sinucideri și posibilitatea demonică a invenției diferitelor mijloace de
tortură. Ca printr-o cumplită gură a iadului, astăzi se văd toate aceste orori.
Aspectul fizic al deținuților descris în carte dă o ilustrare văzută a
decadenței sufletești a chinurilor.
Au fost cazuri numeroase de detenție
politică și în afara hotarelor țării noastre: Siberia și Cercul Polar, bunăoară.
Ne referim la profesorul de teologie Ion V. Georgescu și la preotul profesor
Vasile Țepordei, dintre mulți alții, care au pătimit acolo.
Este stabilit
dintotdeauna că poporul nostru s-a născut creștin. Din fericire, adevărul acesta
s-a putut demonstra încă o dată prin exemplele pozitive ale unor deținuți.
Pilde ortodoxe de fidelitate jertfelnică față de Hristos în confruntare
cu ateismul militant au fost numeroase și în veacul nostru. Au existat cazuri în
care s-au slujit Sfintele Taine chiar sub nasul torționarilor.
S-au
încheiat prietenii umane pe toată viața. Figuri de mari duhovnici au contribuit
la întărirea sufletească prin prezența lor la căpătâiul multor muribunzi sau
chinuiți…
|
Adevăr Divin
