O ultima victorie Povestile noastre de amor, intinse pe o viata intreaga, au ceva din filmele cu criminali in serie. Asa cum ii vedem pe detectivi dand gres de mai multe ori si indarjindu-se sa salveze macar un ultim condamnat la moarte, tot asa ne straduim si noi sa salvam de la dezastru cate o ultima iubire. Filmele cu nebuni ingeniosi care comit o crima dupa alta, lasand anchetatorilor diverse indicii greu de descifrat, merg pe acelasi tipar. Suferim cu totii vazand ca politistii dau gres o data, de doua ori, de trei ori, nefiind in stare sa inteleaga la timp despre ce era vorba in urmele lasate la locul faptei anterioare. Dar speram ca la un moment dat sirul erorilor sa ia sfarsit si macar un ultim condamnat sa fie salvat. Si, in filmele cu scenaristi buni la suflet, asa se si intampla. In dragoste, indarjirea e la fel de dureroasa. Fiindca nu suntem in stare sa deslusim corect si la timp indiciile risipirii, iubirile ne mor, una dupa alta, sfasiindu-ne sufletul. Amorurile noastre cad, rand pe rand, prada acelorasi ticneli nemiloase si parca nu ajungem niciodata la timp ca sa salvam ceea ce am vrea din tot sufletul sa smulgem din ghearele pierzaniei. Dar finalul trebuie, trebuie sa fie unul bland, nu-i asa? Si-atunci luptam nebuneste sa punem capat macelului. Daca am fost in stare sa invatam ceva din semnele risipirilor anterioare, atunci avem dreptul de a face o ultima mare dragoste sa scape cu viata. Si atunci e ca si cum niciuna dintre caderile, mortile sau deznadejdile de mai inainte n-ar fi definitiva. Pentru ca o ultima mare victorie anuleaza o mie de infrangeri.
|
Adevăr Divin
