SFÂNTUL
IOAN DE KRONSTADT, FÃCÃTORUL DE MINUNI
Sfântul Ioan de Kronstadt s-a născut pe data de 19 octombrie
1829, în familia paracliserului Ilia Mihailovici și a Feodorei Vasilievna
Serghieva, în satul Sura din gubernia Arhanghelsk. Bunicii și străbunicii din
partea tatălui au fost preoți vreme de 350 de ani.
Studiile tânărului Ioan, care avea o sănătate precară, au
mers prost la început. El s-a rugat pentru a i se dărui înțelepciune, ca să poată învăța. Și Domnul i-a ascultat
rugăciunea. După ce a absolvit școala parohială, a terminat ca șef de promoție
Seminarul din Arhanghelsk, iar mai apoi Academia teologică din Sankt
Petersburg.
S-a căsătorit cu fiica protoiereului Konstantin Nestviski,
pe nume Elisaveta. Cei doi soți au luat asupra lor nevoința trăirii întru
curăție.
După hirotonie, tânărul preot a fost numit la Catedrala
Sfântul Apostol Andrei din Kronstadt. Datoria sa păstorească a constat în rugăciune neîncetată,
în tămăduirea morală și duhovnicească a oamenilor, în ușurarea greutăților sărmanilor,
a celor fără adăpost și a orfanilor. Binefacerile sale dezinteresate au fost
nenumărate.
„N-am
bani - spunea părintele Ioan. Mi-au fost oferiți și-i ofer și eu.” A întemeiat „Casa
Dragostei de Muncă” („Trudolubie”), cu o bibliotecă pentru copii, cu școală
primară gratuită și ateli ere, care să vină în ajutorul celor sărmani, o casă
pentru străini, mănăstiri și biserici în diferite eparhii. Părintele Ioan socotea
că adevărata tămăduire a celor ce suferă este Biserica lui Hristos, iar cel mai
eficace mijloc de vindecare – Dumnezeiasca Liturghie. Spovedea uneori și câte
12 ore, căci la Kronstadt veneau și câte 6000 de oameni zilnic.
Părintele
Ioan săvârșea Liturghia aproape în fiecare zi. Datorită râvnei sale către
Dumnezeu și către oameni, a dobândit darul îndrăznelii în rugăciune și pe cel al
vindecării. Numele părintelui Ioan era cunoscut pretutindeni: primea mii de
scrisori din Rusia, din Europa, din India, din America, în care i se
cereau rugăciunile. Sfântul Teofan Zăvorâtul (+1894) scria: „Părintele Ioan de Kronstadt este omul lui Dumnezeu. Rugăciunea sa ajunge la Dumnezeu pentru
marea lui credință.”
Părintele
Ioan a primit și darul facerii de minuni, care l-a preaslăvit în întreaga Rusie
și dincolo de hotarele ei. Ar fi cu neputință să se adune toate minunile săvârșite de
dânsul. Intelectualitatea noastră lipsită de credință și presa au trecut în mod
intenționat sub tăcere nenumăratele adeveriri ale puterii dumnezeiești. Cu toate
acestea, sunt destul de numeroase minunile
mărturisite de cei care le-au trăit sau cele auzite și transmise mai departe
din om în om. S-a păstrat chiar și relatarea părintelui Ioan despre prima lui minune ca preot. Această
povestire emană o adâncă smerenie. „Cineva din Kronstadt era bolnav – povestea părintele.
Mi s-a cerut ajutorul, mi s-a cerut să mă rog. Pe atunci aveam acest obicei: să nu
refuz rugămintea nimănui. M-am rugat și l-am încredințat pe cel bolnav în mâinile lui Dumnezeu,
cerând Domnului să facă cu el după sfânta Sa voie. Odată a venit la mine o
bătrână, pe care o știam demult. Era temătoare de Dumnezeu, o femeie cu o credință
adâncă; și-a încheiat călătoria pe acest pământ în frică de Dumnezeu. A
insistat să mă rog pentru un bolnav, ca el să se însănătoșească. Nimic altceva.
Îmi amintesc că pe atunci eram aproape speriat: cum pot eu – mă gândeam – să am
o astfel de îndrăzneală? Dar această doamnă în vârstă a crezut cu tărie în
puterea rugăciunilor mele și ale sale. Atunci am mărturisit înaintea Domnului
nimicnicia și păcătoșenia mea. Am văzut voia lui Dumnezeu în toate aceste lucruri.
Astfel, am cerut tămăduire pentru cel bolnav. Iar Domnul i-a trimis
milostivirea Sa și el s-a însănătoșit.
Atunci l-am mulțumit Domnului pentru această îndurare. A doua oară, la rugăciunile mele, s-a petrecut iarăși o vindecare. În aceste două întâmplări
am văzut voia lui Dumnezeu, înțelegând că e vorba de o nouă ascultare a mea: să mă rog pentru
cei care-mi cer acest lucru.”
În urma rugăciunilor părintelui Ioan, într-adevăr, s-au săvârșit
și se săvârșesc și acum, după fericitul său sfârșit, o mulțime de minuni. S-au tămăduit prin rugăciune și
prin punerea mâinilor părintelui Ioan cele mai grave boli, în fața cărora
medicina s-a arătat neputincioasă. Vindecările s-au săvârșit asupra unui bolnav, dar și asupra unei mulțimi de
oameni, atât când bolnavul era de față, cât și în absența acestuia. Uneori era
de-ajuns să-i fie scrisă o scrisoare părintelui Ioan ori să i se trimită o
telegramă, ca minunea tămăduirii să aibă loc. Deosebit de grăitoare pentru
mulți este minunea din satul Konceanski (Suvorov), un caz la care a participat
și o comisie de profesori de la Academia militară din Suvorov (1901). O femeie,
care de mulți ani era demonizată, fiind adusă la părintele Ioan în stare de inconștiență,
în câteva clipe s-a tămăduit desăvârșit, recăpătându-și starea normală a unui om sănătos. La rugăciunile
părintelui Ioan, orbii au început să vadă.
Artistul Jivotovski descrie cum a început să plouă într-o
regiune în care fusese mult timp secetă și se produseseră incendii, după ce
părintele Ioan a făcut o rugăciune acolo. Cu puterea rugăciunii sale, părintele
i-a tămăduit nu doar pe ortodocși, ci și pe musulmani, evrei și pe toți cei
care au apelat la dânsul, din Rusia și din străinătate. Acest dar al facerii de
minuni a fost o răsplată primită de părintele Ioan pentru marea sa nevoință:
truda rugăciunii, a postului, a faptelor jertfitoare pline de dragoste către
Dumnezeu și aproapele.
Operele complete, editate până în 1917, cuprind scrisorile
sale, cărți (Viața mea în Hristos), meditații despre calea către
Dumnezeu, învățături despre pocăință, predici.
În prezenta carte a fost adunată o bună parte din
minunile săvârșite de Sfântul Ioan de Kronstadt, atât în timpul vieții, cât și
după moartea sa, până în zilele noastre. Nădăjduim că astfel personalitatea marelui
sfânt iubitor de Dumnezeu și de oameni, prin care s-a revărsat din plin harul
lui Dumnezeu și se revarsă și astăzi, va fi întregită.
Pe data de 9 decembrie 1908, părintele Ioan a săvârșit
ultima sa Liturghie, iar în dimineața zilei de 20 decembrie și-a predat duhul în pace lui Dumnezeu. Înmormântat în
biserica ridicată de el în decembrie 1902, aparținând unei mănăstiri de maici cu hramul Sfântul Ioan de Rila, de pe
râul Karpovka, din Sankt Petersburg (astăzi mănăstirea a renăscut, din 1992
având ran-
Pag. 5 – 9 |