www.FotoMars.ro

Prefaţă

Introducere

1. Sfânta Treime – comuniune mai presus de fire ca bază a comunicării şi chemării la comunicare

1.1. Temeiul trinitar al rugăciunii şi caracterul său dogmatic

1.2. Tema dimensiunii trinitare a lui Dumnezeu în Liturghie

2. Fiul lui Dumnenezu întrupat – temei al comunicării dintre Dumnezeu şi om

2.1. Chenoza – premisă a comunicării dintre Dumnezeu şi om

2.2. Chenoza Fiului lui Dumnezeu – premisă a depăşirii distanţei dintre Dumnezeu şi om şi a comunicării directe şi intime

2.3. Participarea umanului din Hristos la exprimarea prin rugăciune şi importanţa acestei participări

2.4. Temeiul hristologic al rugăciunii

3. Omul – fiinţă creată pentru comuniune şi comunicare

4. Funcţia cultică a Bisericii

5. Legătura dintre rugăciune, credinţă şi cunoaşterea lui Dumnezeu

5.1. Dogmă, raţiune şi rugăciune

5.2. Credinţa şi rugăciunea

5.3. Legătura dintre dogmă şi cultul divin public în procesul cunoaşterii lui Dumnezeu

5.4. Evidenţierea legăturii dintre cunoaşterea dogmatică şi teologia rugăciunii prin caracterul mântuitor al rugăciunii

6. Rugăciunea – mijloc al mântuirii şi unirii omului cu Dumnezeu

6.1. Pocăinţa şi rugăciunea

6.2. Valoarea mântuitoare a rugăciunii

6.3. Rugăciunea ca mijloc al unirii omului cu Dumnezeu

7. Cultul comun ecumenic, din punct de vedere ortodox

7.1. Conştiinţa dogmatică şi conştiinţa liturgică

7.2. Cultul comun în cadrul mişcării ecumenice

7.3. Evaluarea teologică ortodoxă a opiniilor privind cultul ecumenic

8. Omul postmodern şi rugăciunea

8.1. Cauzele crizei spirituale a omului postmodern

8.2. Consecinţe ale crizei spirituale în epoca postmodernă şi rolul rugăciunii în viaţa omului şi a societăţii postmoderne

Concluzii