Adevăr Divin
Manual de gesturi
Ce ascund gesturile și expresiile faciale ale oamenilor
| Trăim într-o lume în care imaginea contează, în care e mult mai important să arăți bine decât să fii bun în ceea ce faci. Oamenilor le ia, în general, mai puțin de trei secunde să se evalueze unii pe alții, la nivel inconștient, pornind doar de la limbajul trupului. |
32.00 23.04 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Presărată cu detalii fascinante din psihologie, dar și cu nenumărate sfaturi raționale și practice, cartea de față își învață cititorii să-și desăvârșească imaginea de sine și, totodată, să descifreze ce se ascunde în spatele gesturilor celor din jur. Autoarea, în stilul ei direct și inconfundabil, dezvăluie aspecte puțin știute despre cum să interpretăm mișcările și tot ceea ce transmitem, conștient sau nu, prin intermediul corpului. V-ați întrebat vreodată de ce, atunci când vă enervați în timpul unei ședințe, începeți să mușcați din pix? Judi James dezvăluie semnificația gesturilor pe care le facem și modul în care le putem corecta sau ajusta pentru a obține ceea ce ne dorim, fie că vorbim de afaceri sau relații de prietenie ori de iubire. Manual de gesturi este o carte care îmbină psihologia comunicațională (tonul vocii și impactul spuselor noastre) cu noțiuni științifice și curiozități despre limbajul trupului. Din paginile sale cititorii vor afla, printre altele, că flirtul între colegi poate avea simplul rol de a asigura liniștea la birou și că strângerea de mână e un gest preluat și adaptat de la maimuțe. |
Cuprins:
Introducere ... 7 Capitolul 9 |
Fragment:
CAPITOLUL 1 ESTE GREU DE DEFINIT limbajul perfect al trupului, dar, bineînțeles, voi încerca să o fac, pentru că este de datoria mea. Îmi propun să îi ajut și să îi mulțumesc pe ceilalți. Iată primul fapt esențial, care constă în descompunerea percepției obținute în urma celor trei tipuri de comunicare. Este unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei cărți, așa că puteți chiar să vi-l tatuați pe corp, În comunicarea față în față, cuvintele dumneavoastră reprezintă nu mai mult de 7% din impactul perceput al comunicării. Tonul vocii aproximează 38%, dar semnalele nonverbale își iau partea leului cu aproximativ 55%. IMPACTUL PERCEPUT AL MESAJULUI DUMNEAVOASTRÃ Cuvinte: 7% Tonul vocii: 38% Al doilea fapt de o importanță vitală: felul în care utilizați aceste trei moduri de comunicare poate face diferența între comunicarea reușită, care are sens și efect, și genul de comunicare pe care nimeni nu o crede și nu o observă. Cheia constă în armonia dintre cele trei tipuri de comunicare. Scurt ghid al armoniei Comunicarea perfectă presupune ca toate cele trei dimensiuni – cuvintele, tonul și gesturile dumneavoastră – să „danseze” împreună. Astfel, ele transmit un mesaj coerent și se completează reciproc. Iar dumneavoastră veți părea onest, deschis și ca și cum ați crede cu adevărat ceea ce spuneți. Armonizarea limbajului trupului va fi un scop în sine pe parcursul acestei cărți. Comunicarea dumneavoastră – iar acest fapt este de o importanță vitală – trebuie să pară armonioasă. Veți considera, poate, că nu e nimic greu în asta, atât timp cât credeți cu adevărat ceea ce spuneți, dar nu este așa. Comunicarea nearmonioasă are loc nu doar atunci când persoana în cauză încearcă să mintă, să ascundă ceva sau să inducă în eroare. Există mai multe motive pentru care semnalele limbajului dumneavoastră corporal o iau razna. Cauzele cele mai frecvente sunt timiditatea și stânjeneala. Aceasta din urmă este cauza gesturilor stângace. Cu cât conștientizați mai intens faptul că sunteți privit și judecat, cu atât mai stângaci va fi limbajul trupului dumneavoastră, de aceea, în momentul în care veți încerca să vorbiți, e greu de crezut că veți reuși să emiteți un set complet de semnale. Ați putea, spre exemplu, să-i spuneți unui client că sunteți încântat să-l vedeți, iar asta ar putea fi cât se poate de adevărat, dar dacă timiditatea vă va face să vă lăsați privirea în podea în timp ce rostiți cuvintele, să-i strângeți mâna fără fermitate ori să vă încrucișați brațele ca pentru a vă proteja, e puțin probabil să vă creadă. Trucuri pentru o atitudine armonioasă: Înainte de a vorbi, concentrați-vă asupra obiectivelor. Aceasta vă va motiva, făcând cuvintele dumneavoastră să pară reale, gesturile naturale, și nu învățate pe de rost. Transmiteți-vă întâi dumneavoastră înșivă mesajul. În cazul în care credeți ceea ce spuneți, corpul dumneavoastră va începe să se sincronizeze. Evitați exagerările atunci când vreți să fiți convingător. Cu cât veți insista mai mult asupra punctului dumneavoastră de vedere, cu atât gesturile pe care le veți face vă vor dezamăgi. Controlați-vă respirația și relaxați-vă corpul înainte de a vorbi. Când presiunea vă contractă mușchii, naturalețea limbajului trupului devine imposibilă. Respirați lent, pentru a vă relaxa corpul și scuturați-vă ușor mâinile și picioarele pentru a vă decontracta mușchii. Dacă mușchii umerilor sunt tensionați, întreg corpul dumneavoastră va părea ciudat. Trageți umerii în spate și coborâți-i, întindeți-vă gâtul pentru a vă debloca postura. Gesturile naturale precedă cuvintele cu o fracțiune de secundă. Dacă vă simțiți nesigur vizavi de un gest menit să vă susțină cuvintele, renunțați la acel gest și faceți altceva cu mâinile. Vorbiți cu dumneavoastră înșivă în fața unei oglinzi mari. Dacă nu sunteți din naștere expert în limbajului trupului, este posibil să vă simțiți ciudat atunci când începeți să vă susțineți cuvintele cu gesturi. Un mic exercițiu de acest gen, repetat în fiecare zi, vă va face să arătați și să vă simțiți mult mai încrezător. Vizualizați-vă vorbind și gesticulând. Imaginația e un instrument extrem de eficient și, rezervarea câtorva minute repetiției virtuale, va fi aproape la fel de utilă ca o repetiție efectivă. Armonizarea se poate aplica, la fel de bine, scenariilor de grup. Când sunteți împreună cu alți oameni, așezat sau stând în picioare la fel ca ei, se poate vorbi despre o armonie a ansamblului, ceea ce poate duce la omogenitatea și buna înțelegere a grupului.Scurt ghid al disonanței OK, cine a ieșit din rând și cine a călcat pe ‚Piciorul vecinului? Asta se întâmplă când cuvintele pe care le rostiți dansează tango în timp ce tonul vocii valsează, iar limbajul dumneavoastră nonverbal face break-dance. Semnalele pe care le emiteți pur și simplu nu se potrivesc între ele, fapt pentru care cei ce vă privesc vor crede că în spatele cuvintelor dumneavoastră se ascunde ceva ciudat. Nu arătați ca și cum ați crede ceea ce spuneți. Nici măcar propriul dumneavoastră corp nu este convins de acest lucru. Eu numesc acest tip de limbaj nonverbal al trupului „Sabotaj Personal”. Atunci când cuvintele, tonul vocii și limbajul corpului spun, fiecare în parte, lucruri diferite, comunicarea este disonantă. Acest fapt le creează celor care vă urmăresc o stare de disonanță cognitivă - de exemplu, receptează semnale conflictuale și nu știu pe care să le creadă. Pentru De aceea, evitați să transmiteți mesaje disonante. Sau, așa cum bine a zis cineva odată: spuneți drept, pentru că, dacă nu, veți fi văzut strâmb. Dacă ceea ce spuneți nu se potrivește în niciun fel cu gesturile dumneavoastră, ar fi mai înțelept să tăceți, fiindcă, în cel mai bun caz, veți părea nesincer, iar în cel mai rău – mincinos. Imaginați-vă că zâmbiți disprețuitor când îi spuneți unei persoane că o iubiți sau că vă holbați cu groază la noua coafură a prieten ei în timp ce încercați să o convingeți de admirația dumneavoastră! Gândiți-vă la acest tip de comportament ca la Sabotorul dumneavoastră Personal. Gesturile disonante pot fi, de asemenea, semnale ambivalente. Acestea apar atunci când, deși nu aveți vreo intenție de a înșela, spuneți un lucru, iar limbajul dumneavoastră nonverbal transmite cu totul altceva, și aceasta din cauză că lăsați să iasă la suprafață și gândurile conflictuale, fapt care creează confuzie în mintea celorlalți. Am asistat odată la o prezentare susținută de un individ teribil de plictisitor din sectorul financiar. Dacă maniera lui de a transmite informații ar putea fi turnată în flacoane și vândută spitalelor, nici n-ar mai fi nevoie de anesteziști. Omul acela era atât de searbăd, încât dacă l-ați fi comparat cu apa chioară, nu pe el l-ați fi jignit. Cu puțin înainte de a termina de vorbit, a ținut să ne spună că întreprinderea al cărei reprezentant își aprecia foarte mult clienții. Această pretenție plină de emfază era acompaniată de o figură inexpresivă și de o privire extrem de rapidă către public. Dacă asta era ideea lui despre apreciere, atunci nu pot decât s-o compătimesc pe soția lui. Chiar dacă nu mă așteptam să înceapă să mângâie proiectorul ca să-și sublinieze spusele, mă așteptam să văd o scânteie de entuziasm luminându-i fața. Expunerea lui disonantă a făcut întreaga formulare să pară o înșelătorie. Cum să evitați disonanța Nu încercați să-i imitați pe alții.Deși cu toții învățăm prin imitare, se poate întâmpla ca „împrumutul” unui gest caracteristic altei persoane să fie prea evident. În acest caz, vorbim despre acțiuni absorbite. Poate că i se potrivesc persoanei de la care le-ați preluat, dar la dumneavoastră pot părea artificiale. Înregistrați-vă vorbind, cu prietenii sau la serviciu, în cazul în care serviciul dumneavoastră presupune vorbitul în public.Urmăriți deosebirile dintre expunerile dumneavoastră. Sunteți, cumva, Jekyll și Hyde? Lăsați impresia că totul este înscenat? Dacă așa stau lucrurile, faceți-vă timp să studiați semnalele tare par firești și eliminați-le pe celelalte. Evitați să folosiți tehnica feței inexpresive utilizate în poker.Stând complet nemișcat, nu-i veți face pe ceilalți să creadă în sinceritate a dumneavoastră, ba dimpotrivă, se vor întreba ce aveți de ascuns. Mai bine faceți mișcări firești decât să stați ca o statuie. Fiți atenți la așa-numitele scurgeri nonverbale.Aceasta este chiar esența disonanței, când cuvintele transmit un lucru, iar gesturile mărunte pe care le faceți semnalează cu totul altceva. Aflați care sunt gesturile stereotipe favorite sau „adaptoarele”. Adaptoarele sunt acele mici atingeri ce au ca scop auto încurajarea și pe care le facem atunci când suntem nerăbdători sau nesiguri. Vi se întâmplă să vă jucați cu brățara sau lănțișorul sau să vă răsuciți părul pe deget? Vă îndreptați ochelarii pe nas mai des decât este nevoie? Găsiți-vă altceva de făcut cu mâinile, pentru că altfel vă vor da de gol în timp ce vorbiți. Când veți începe să lucrați pentru prima dată la limbajul dumneavoastră nonverbal, vă veți surprinde făcând așa-numitele mișcări „auto-reglatoare”. În această etapă, vă veți băga mâinile în buzunare, după care le veți scoate imediat afară, fiindcă nu veți simți că ar fi un gest potrivit. Pag. 19 – 25 |