Sunt multe icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, icoane mici și icoane mari: pe câmpuri, în munți, în vâlcele, pe plaje, în insule, în mănăstiri, înmiresmând toate în jurul lor. Mireasma lor este pretutindeni însoțită de cântările pe care i le înalță nevoitorii și creștinii smeriți, ca uneia ce este „Preaplină de har”, începutul „tainei dreptei credințe” (1 Timotei 3, 16) și începutul „voii celei vechi și adevărate a lui Dumnezeu”.
Credem că citind aceste povești ale icoanelor făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, orice suflet creștin iubitor de Dumnezeu se va bucura nespus, va avea mare folos duhovnicesc și, mai ales, va avea de învățat. Ele îl vor face dornic să imite cu mare râvnă virtutea Preacuratei, căci, cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, „cinstirea sfântului este imitarea lui”. Îi vor da mângâiere când „necazurile cele multe îl vor copleși”, îi vor trezi dorința de a vizita locurile sfinte unde „au poposit picioarele Maicii Domnului”, și dorința de a se închina și de a săruta cinstitele sale icoane făcătoare de minuni descoperite prin semne dumnezeiești. Astfel va primi harul lor, dar și „milele și îndurările” Maicii Domnului dăruite din belșug tuturor celor ce-i cheamă cu credință fierbinte cinstitul nume.
Arhimandrit Teofilact Marinakis |