Lucian Blaga, Stihuitorul
Chiar și atunci când scriu stihuri originale
nu fac decât să tălmăcesc.
Așa găsesc că e cu cale.
Numai astfel stihul are un temei
să se-mplinească și să fie floare.
Traduc întotdeauna. Traduc
în limba românească
un cântec pe care inima mea
mi-l spune, îngânat suav, în limba ei.
* * *
Poetul de factură intelectuală Lucian Blaga aliază în puternica sa
personalitate o excepțională capacitate de invenție metaforică, prezentând un
nu mai puțin remarcabil dar al construcției poeziei. Imaginea ultimă cu care
rămânem este a unei lumi în care obiectele trăiesc prin concretul lor material,
dar, poate, cu și mai multă forță iese în prim-plan natura lor emblematică.
Acestea par în același timp noi și străvechi, reprezentându-se pe ele însele,
dar și un altceva ce le depășește, aproximat în fața noastră
într-un ritual al rostirii, într-o regie a
mișcării, într-o anume dispunere scenică. Dar nu libertatea jocului
cu emblemele se impune, ci tocmai strictețea ordinii sale, severa disciplină a
unei arhitecturi clasice... În evenimentele sale de extremă stilizare se lasă
mereu întrevăzută figura pură a unei realități spirituale paradigmatice, pe
care o simțim încă foarte aproape de noi. • ION POP |