Sufletul lumii

„Trupului nostru îi e foame și îi e sete. Sufletul lumii a rânduit astfel lucrurile pe acest pământ încât orice om să aibă ce mânca și ce bea, de când e lumea lume și până la sfârșitul sfârșitului. Dacă am ști să fim oricând mărinimoși și să sărim în ajutorul fraților noștri, nimănui nu i-ar mai fi foame și nimănui nu i-ar mai fi sete.
Sufletul lumii ne-a mai rânduit în suflet o foame și o sete care dau un tâlc ultim vieții noastre. Foamea sufletului e cea a unei chemări profunde pe care o purtăm în noi. Cât timp nu vom fi găsit acel port, n-o să ne găsim locul, asemeni unui marinar fără busolă. Se prea poate că avem nevoie de un răstimp ca să ne găsim adevăratul loc în lume, spre a descoperi ce putem să înfăptuim în ea și ce putem să-i dăruim mai bun. Cât timp nu ne vom fi descoperit chemarea, vom fi veșnic flămânzi. Acest țel, acest loc nu sunt de neatins. Ne-am putea poate gândi la o activitate anume, la procrearea și creșterea unui copil, la o activitate artistică, sportivă sau politică, la o chemare religioasă. Indiferent despre ce e vorba, contează să descoperim pentru ce anume suntem hărăziți și ce ne stârnește bucuria, entuziasmul, în deplinul exercițiu al capacităților și înzestrărilor noastre.”

La poalele muntelui alb

1. Plecarea 11
2. Mănăstirea 17
3. Tenzin 19
4. Un izvor, un elefant și un munte 23
5. Frământări amoroase 27
6. Vise 31
7. Esențialul este invizibil ochilor 37
8. Zmeul și Sufletul lumii 43

Partea a doua
Cele șapte chei ale înțelepciunii

Ziua întâi: Portul și izvorul
Despre tâlcul vieții 49
Ziua a doua: Nobilul atelaj
Despre trup și suflet 61
Ziua a treia: Îndreaptă-te spre tine însuți!
Despre adevărata libertate 73
Ziua a patra: Deschide-ți inima
Despre iubire 87
Ziua a cincea: Grădina sufletului
Ce calități să cultivăm și de ce otrăvuri să ne lepădăm 97
Ziua a șasea: Aici și acum
Despre arta de a trăi 113
Ziua a șaptea: Fericirea și nefericirea se află în tine
Despre acceptarea a ceea ce este 123

Partea a treia
Și întunericul se va așterne peste întregul pământ

1. Peștera 137
2. Furia 139
3. Jalea 143
4. Scrisoarea 147
5. Speranța 151

Mulțumiri 153

Iată întrebările pe care ar trebui să și le pună orice ființă umană când înțelege că nu este decât un animal supus legilor universale ale plăcerii și lipsei de plăcere, ale atracției și ale repulsiei; când descoperă că un spirit sau un suflet spiritual, nu contează cum le numești, îi îngăduie să-și stăpânească trupul, emoțiile, pornirile. Măreția ființei umane constă în aceea că e singura ființă care își poate pune întrebări legate de tâlcul existenței sale și să-i dea un făgaș, un țel.
Vai însă de cel care n-a descoperit sanctuarul spiritului! Vai de cel care nu are altă grijă decât supraviețuirea! Vai celui care nu-și pune întrebarea: cum să trăiesc ca un om, în adevăratul înțeles al cuvântului? Cum să ai o viață împlinită? Ce este cu adevărat important și ce nu este? Cum să devin pe deplin eu însumi și să fiu folositor celorlalți? Cum să reușesc în viață, astfel încât la sfârșitul ei să pot pleca liniștit și să privesc în urmă cu sufletul împăcat?
Vai de cel care nu știe că posedă două mari comori: curățenia sufletească, cea care îl poate face liber, și bunătatea sufletească, cea care îl poate face fericit. Vai de cel ce duce o existență asemănătoare cu cea a lighioanelor, sclav al propriilor instincte și preocupat exclusiv de grijile materiale ale vieții.
Vai de cel care nu știe că este om. ”

Un înțelept luă cuvântul și spuse: „Viața este o călătorie. La fel ca păsările, și noi suntem poftiți într-o zi să ne părăsim cuibul copilăriei ca să zburăm cu propriile aripi. Urmează să descoperim dragostea și, în cele mai multe cazuri, o să întemeiem o familie. O să învățăm o meserie ca să ne realizăm într-un domeniu sau altul și să ne purtăm de grijă nouă și copiilor noștri. Până aici, totul e bine și frumos. Dar nu și suficient. De-a lungul călătoriei care este viața, ne vom lovi de numeroase obstacole. Pot veni bolile peste noi, poate să dispară dragostea, apropiații noștri vor muri, nu suntem siguri niciodată că putem face față dificultăților de ordin material ale vieții. O să descoperim și cât e de greu să iubești, cât de rare sunt situațiile când ne găsim un loc de muncă în care să propășim pe deplin, de câte ori suntem puși la încercare de confruntări lăuntrice, spaime, furii, frustrări, gelozii, descurajări. De-a lungul vieții, va trebui să învățăm să viețuim. Nu să supraviețuim, ci să viețuim. Să viețuim plenar, cu ochii deschiși, conștienți și atenți. Să viețuim, în stare să alegem persoanele cu care să ne împărțim traiul de zi cu zi, evitând să comitem aceleași greșeli ca în trecut, înarmându-ne cu mijloacele care să ne ajute să fim noi înșine, fericiți, atât cât se poate. Toate astea se învață cu timpul și din proprie experiență.