Indiferent de vârsta pe care o ai, pentru
părinții tăi ești în continuare un copil, de aceea din momentul în care devii
mamă, ei se vor simți dezorientați cu privire la schimbul acesta de roluri din
lanțul generațional.
Vei observa că poate fi dureros, pe de o parte pentru părinții tăi, să admită
că ei ocupă „locul al doilea" în familia ta, și, pe de altă parte, pentru
tine, să pui relația cu partenerul și copilul vostru pe primul plan. Drept
răspuns, părinții tăi, în mod conștient sau nu, își vor face alte planuri pentru
a-și ocupa timpul sau pentru a se simți importanți și productivi. O pacientă
ne-a povestit că pe parcursul sarcinii sale, părinții ei au decis să se mute la
un azil de bătrâni și erau mai tot timpul indisponibili, atât din punct de
vedere geografic, cât și din cauza a tot ceea ce implică mutarea într-un loc
nou. Dacă observi că părinții tăi evită să se implice, deși nu le stă în fire,
atunci va fi nevoie să le ceri în mod direct să o facă. Este posibil ca ei să
încerce să stea deoparte, evitând astfel să se simtă nedoriți sau pentru a nu-ți
da impresia că își bagă nasul.
Unii părinți pot oscila între a fi invazivi și absenți, în special dacă au
dubii în ceea ce privește asumarea rolului secundar de susținători, pe care
l-ar avea în calitate de bunici. O mai bună comunicare poate ajuta, însă în
multe familii perioadele de suferință sau tiparele de vulnerabilitate pot fi
prea adânc înrădăcinate pentru ca o singură astfel de conversație să fie în
măsură să le vindece.
Așa cum sarcina reprezintă preamărirea vieții, nașterea unui copil vorbește
despre ciclul vieții și despre trecerea timpului. Unele viitoare bunici
interpretează noul statut drept o dovadă a faptului că au îmbătrânit. Dacă mama
ta și-o amintește pe bunica ei ca fiind ridată, cu părul grizonant și
mișcându-se greu, nu va dori să se gândească la ea însăși în același mod. La
aflarea veștii despre sarcină, poate reacționa prin a-ți spune că își dorește
ca al tău copil să nu o strige „bunico" sau „bunicuțo", ci cu un alt
nume de alint. În această situație, este posibil să o judeci pe mama ta ca
fiind orgolioasă sau puțin meschină - căci, chiar dacă îi place sau nu, va
deveni oricum bunică. Însă, de fapt, negarea ei poate reprezenta un mod de a se
lupta cu propria ei frică de a îmbătrâni.
Cum îi dai vestea tatălui tău? Este posibil ca el să fie foarte bucuros și, în
același timp, să te sprijine, fără a deveni sufocant. Sau este posibil ca el să
simtă că în acest fel te îndepărtezi de el și de nucleul familiei,
exprimându-și aceste sentimente în moduri neașteptate. Dacă tatăl tău este un
aprig susținător al parcursului tău profesional, este posibil să îl auzi
spunându-ți că acum îți abandonezi ambițiile profesionale pentru a avea copii.
Sau, în cazul în care intenționezi să te întorci la muncă, se poate ca el să îți
spună că el consideră că ar trebui să fii o mamă casnică. În cazul în care vrei
să menții pacea, îl poți asculta fără a reacționa sau a-l aproba. Sau îți poți
asuma riscul de a-i explica cum te fac aceste raționamente să te simți și modul
în care vezi și înțelegi tu planificarea familială.
Din experiența cu pacientele noastre de până acum, putem spune că aceste
schimburi de roluri între generații pot fi mai tensionate în relația
mamă-fiică, pe măsură ce îți schimbi identitatea de la cea de fiică la cea de
mamă. Este posibil să nu realizezi că ai o sarcină dublă, nu numai aceea de a
te pregăti să devii mamă, ci și pe aceea de a-ți lua rămas-bun de la imaginea
mamei tale drept figură matriarhală de referință. Nu contează cât de strânsă
este relația dintre tine și mama ta, această adaptare poate fi uneori dificilă.
Pe măsură ce gestionați noile roluri, tu și mama ta renegociați o nouă relație.
Dacă sunteți obișnuite să fiți de acord cu privire la orice, noile neînțelegeri
pot fi înspăimântătoare. În cel mai fericit caz, veți reuși să treceți peste
tensiuni pentru a clarifica orice problemă de comunicare. Mama ta se poate să
creadă că oferindu-ți sfaturi (nesolicitate) îți arată că te iubește; atunci,
vei fi nevoită să îi explici că tu simți că, în acest fel, ea vrea să te
controleze. Sau ea poate interpreta alegerile tale independente drept o
respingere a ei și atunci vei fi nevoită să îi explici că acționând astfel tu
încerci să te simți mai încrezătoare. Dacă nu i-ai împărtășit că ați planificat
să faceți un copil, se poate simți lăsată pe dinafară sau chiar rănită de
deciziile pe care le-ai luat deja împreună cu partenerul tău. |